Cel mai negru scenariu! Guvernul britanic respinge planul BREXIT. Ce urmează

Potrivit Actului pentru Mandate Fixe din 2011, alegerile generale din Marea Britanie sunt organizate la fiecare cinci ani. Următoarele alegeri sunt programate pentru 2022.

 

Cu toate acestea, un vot de neîncredere ar permite parlamentarilor să decidă dacă vor să păstreze același guvern. Moțiunea ar arăta în felul următor: ,,Acest Parlament nu are încredere în guvernul Majestății Sale” (That this House has no confidence in Her Majesty’s Government).

 

Dacă majoritatea parlamentară votează în favoarea moțiunii se va declanșa o numărătoare de 14 zile. Dacă în acest interval de timp guvernul actual sau orice alt guvern alternativ nu va câștiga votul de încredere, atunci se vor organiza alegeri generale anticipate.

 

Alegerile generale nu vor putea fi organizate în mai puțin de 25 de zile lucrătoare de la momentul în care se decide că este nevoie de anticipate.

 

Dacă guvernul ar supraviețui votului de neîncredere, acesta ar putea obține un al doilea vot pentru același acord sau pentru unul similar. Există, de asemenea, câteva alte opțiuni.

 

Lipsă de acord (No deal)

 

Dacă nu se întâmplă nimic altceva, poziția de pornire ar fi un Brexit fără acord.

 

Legea este deja în vigoare, ceea ce înseamnă că Marea Britanie va părăsi automat Uniunea Europeană pe 29 martie 2019. În orice caz, conform regulilor UE, Marea Britanie va părăsi UE la acea dată.

 

Cel mai probabil, guvernul va prefera să adopte mai multe legi care să pregătească țara pentru o ieșire fără acord din UE, însă aceasta nu este o necesitate.

 

Parlamentul nu este fericit cu perspectiva unei ieșiri din blocul comunitar european în lipsa unui acord- dovada este înfrângerea suferită de guvern pe 8 ianuarie, atunci când Parlamentul britanic a votat în favoarea limitării puterii Trezoreriei de a crește anumite taxe.

 

Votul a fost unul simbolic- guvernul ar putea să găsească alte modalități prin care să strângă bani- însă acesta este un indiciu că parlamentarii vor încerca să împiedice scenariul unui Brexit fără acord.

 

Renegociere substanțială

 

Guvernul ar putea propune o renegociere a Brexitului. O renegociere ar presupune prelungirea Articolului 50 pentru întârzierea Brexitului.

 

Acest scenariu are nevoie de doi pași intermediari. În primul rând, Marea Britanie ar trebui să ceară UE extinderea perioadei de negociere a Brexitului. Această prelungire ar putea fi aprobată doar dacă toate țările membre UE sunt de acord și votează în consecință în Consiliul UE.

 

În al doilea rând, guvernul ar trebui să schimbe legal definiția sintagmei ,,ziua ieșirii” din Actul de Retragere UE. Parlamentul ar trebui să voteze această schimbare.

 

Dacă UE refuză să reia negocierile, guvernul va fi nevoit să apeleze la alte opțiuni.

 

Organizarea unui alt referendum

 

Guvernul ar putea alege să organizeze un alt referendum. La fel ca în cazul renegocierilor sau a alegerilor anticipate, acest scenariu are nevoie de o prelungire a Articolului 50. Este deja mult prea târziu pentru organizarea unui referendum înainte de 29 martie.

 

Organizarea unui referendum nu se poate întâmpla automat. Regulile cu privire la acest aspect figurează în Actul cu privire la partide politice, alegeri și referendumuri din 2000. Ar fi nevoie de o nouă lege pentru ca referendumul să poată fi organizat și pentru ca regulile generale să fie stabilite- cum ar fi cine are voie să voteze.

 

Un referendum nu ar putea fi grăbit, deoarece Comisia Electorală trebuie să aibă suficient timp pentru a analiza și a oferi sfaturi pe tema referendumului.

 

Odată ce legislația este adoptată, referendumul va fi organizat, însă nu imediat. Experții de la Universitatea College London susțin că perioada cea mai scurtă de timp pentru toți pașii de mai sus este de 22 de săptămâni. Chiar dacă această perioadă ar fi scurtată, organizarea referendumului ar depăși finele lunii martie.

 

Organizarea alegerilor generale

 

Theresa May ar putea să decidă că cea mai sigură modalitate de a ieși din criza Brexit este organizarea unor alegeri anticipate pentru a obține un mandat politic pentru acordul său.

 

May nu are autoritatea necesară pentru a declanșa alegerile anticipate. Cu toate acestea, la fel ca în 2017, ea ar putea să le ceară parlamentarilor să voteze în favoarea organizării alegerilor anticipate sub condițiile Actului Parlamentar pentru Mandate Fixe.

 

Ar fi nevoie ca două treimi dintre parlamentari să sprijine această mișcare. Cea mai apropiată dată pentru organizarea acestora ar fi la 25 de zile de la votul parlamentar- prim-ministrul ar trebui să aleagă data exactă a alegerilor.

 

La fel ca în cazul renegocierii Brexit, și în acest scenariu ar fi nevoie de o prelungire a Articolului 50.

 

Alte posibile opțiuni

 

Curtea Europeană de Justiție a decis că ar fi legal ca Marea Britanie să denunțe unilateral Articolul 50 pentru a anula Brexit (fără a fi nevoie de aprobarea celorlalte 27 de țări membre UE).

 

Cu un guvern foarte convins de necesitatea Brexitului, este foarte plauzibil ca un asemenea eveniment să fie precedat de un alt referendum sau de schimbarea guvernului.

După ce Theresa May a supraviețuit contestării propriului partid, regulile o apără de o altă intervenție asemenătoare timp de 12 luni. Însă May ar putea decide oricând să demisioneze dacă nu va reuși să împingă acordul mai departe sau dacă nu va schimba cursul negocierilor.

 

Acest lucru ar declanșa o campanie în rândul conservatorilor care ar rezulta în numirea unui nou prim-ministru.

 

May ar fi presată să demisioneze dacă parlamentarii vor trece o moțiune de cenzură asemănătoare votului de neîncredere, însă lipsită de consecințele automate impuse de acesta din urmă. Din nou, acest scenariu ar duce la numirea unui nou prim-ministru sau la o schimbare de guvern.

 

Oricine i-ar urma Theresei May în poziția de prim-ministru va trebui să jongleze cu aceleași opțiuni limitate enumerate mai sus.