Ministrul Transporturilor Cătălin Drulă prezintă imagini de pe şantierul podului de la Brăila, afirmând că proiectul merge cu toată viteza înainte.

Fiecare camion are unul: un tahograf. Acest dispozitiv înregistrează viteza și oferă inspectorilor informații despre timpii de conducere și de odihnă al șoferilor.

Românii care au luat amenzi de circulaţie sau diverse alte contravenţii în baza unor procese-verbale completate necorespunzător de poliţişti ar putea scăpa de sancţiuni. Curtea Supremă va tranşa această problemă, la sesizarea Avocatului Poporului.

 Procesul-verbal al unei contravenţii date de un poliţist este sau nu este nul de drept dacă fapta comisă de contravenient este descrisă insuficient? Este dilema la care trebuie să răspundă Curtea Supremă, după ce a fost sesizată de Avocatul Poporului.

Concret, descrierea insuficientă a faptei în procesul-verbal de contravenţie i-a împărţit pe judecători în două tabere. În timp ce unii au trecut cu vederea lipsa menţiunilor în actele încheiate de poliţişti şi au menţinut amenzile contestate, alţii dimpotrivă, au anulat procesele-verbale de contravenţie exact pe aceleaşi considerente. Pentru a tranşa această dispută şi pentru a unifica practica judiciară, Avocatul Poporului a sesizat, la începutul săptămânii, Curtea Supremă cu recurs în interesul legii, legat de dispoziţii din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

„Examinarea jurisprudenţei la nivel naţional a relevat că instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte interpretarea art. 16 şi art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, modificată şi completată, în sensul de a stabili dacă descrierea insuficientă a faptei echivalează cu lipsa menţiunilor privind fapta săvârşită, atrăgând astfel nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie sau echivalează cu neîndeplinirea cerinţei privind descrierea faptei contravenţionale şi atrage nulitatea relativă“, se arată în recursul în interesul legii promovat de Avocatul Poporului.

Astfel, potrivit actului normativ, procesul-verbal de constatare a contravenţiei trebuie să cuprindă obligatoriu data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea. Raţiunea acestor prevederi, arată Avocatul Poporului, este aceea de a permite instanţei de judecată cercetarea legalităţii actului constatator, prin stabilirea faptelor materiale şi verificarea încadrării juridice. „Pentru considerentele mai sus expuse instanţele de judecată au anulat procese verbale de contravenţie“, mai arată Avocatul Poporului. Decizia Curţii Supreme, obligatorie pentru toate instanţele Specialiştii în Drept spun că judecătorii n-ar trebui să aibă niciun dubiu şi să anuleze imediat amenzile pentru faptele descrise vag de poliţişti în procesele-verbale. „E clar că lipsa elementelor esenţiale din descrierea faptei ar trebui să atragă nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie şi nu o simplă nulitate relativă. Este exact ca în Dreptul penal, unde nerespectarea dispoziţiilor legale privind sesizarea instanţei, în ceea ce priveşte lipsa descrierii faptei nu figurează în mod expres printre situaţiile de nulitate absolută, dar în realitate se comportă exact ca o nulitate absolută. Este motiv distinct de restituire a cauzei. La fel este şi în Dreptul contravenţional, atrage, de drept, desfiinţarea procesului-verbal. (...) Decizia Curţii Supreme, care va fi obligatorie pentru toate instanţele din România, va unifica practica judiciară.

Este necesar să avem o jurisprudenţă unitară“, a explicat, pentru „Adevărul“, prof. univ. dr. Gheorghiţă Mateuţ, de la Universitatea Babeş-Bolyai. Specialistul a arătat şi de ce lipsa descrierii suficiente a faptei trebuie să atragă nulitatea absolută a actului de contravenţie, nu cea relativă. „Efectele nulităţii, indiferent de tip, sunt aceleaşi. O nulitate trebuie să atragă întotdeauna desfiinţarea actului: «Quod nullum est, nullum producit effectum».

Diferenţa dintre nulitatea absolută şi cea relativă este că, în cazul celei dintâi, nu trebuie să se mai facă dovada vătămării, ea operează de drept. În cazul nulităţii relative, este necesar să se facă dovada vătămării, dar şi dovada că vătămarea nu poate fi înlăturată în alt mod, decât prin desfiinţarea actului“, a mai spus Gheorghiţă Mateuţ. Speţe identice, soluţii diferite Pe rolul instanţelor de judecată au fost înregistrate mii de contestaţii ale unor contravenţii, mai ales la regimul circulaţiei rutiere. Şoferii reclamau că poliţiştii care i-au amendat în trafic nu au completat procesele-verbale exact cum prevede legea. Unii agenţi nu făceau în acte descrierea completă a faptei, prin indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, alţii omiteau să menţioneze alte aspecte importante, precum actul normativ în baza căruia a fost dată amenda.