Cum a construit Ceaușescu autostrada București - Pitești

 Şoferii, avertizaţi să respecte semnalizăr... În 1964, Nicolae Ceauşescu solicita Direcţiei Generale a Drumurilor găsirea unei soluţii de fluidizare a traficului, dar şi mărirea vitezei de deplasare pe DN 7, între Piteşti şi Bucureşti. Studiul tehnico-economic realizat în 1966 arăta că se impune construcţia unui nou drum între Bucureşti şi Piteşti, oricare altă soluţie prelungind lungimea călătoriei cu 25 de km. Deşi Daciile din anii ’70 nu puteau să ajungă la asemenea viteze, Ceauşescu a dorit ca autostrada Bucureşti-Piteşti să poată face faţă unor viteze de bază foarte mari pentru acea perioadă, de 140 km/h.

Conform unui raport întocmit de IPTANA (fostul Institut de Proiectări în Transporturi), „în primele luni ale anului 1966 a fost finalizat şi studiul de circulaţie pentru direcţia de trafic Bucureşti – Piteşti, solicitat de Direcţia Generală a Drumurilor, în urma constatărilor făcute în anii 1964 – 1965 de către Nicolae Ceauşescu, privind blocarea circulaţiei şi scăderea vitezei de deplasare a autovehiculelor pe unele tronsoane ale Drumului Naţional nr. 7, între Bucureşti şi Piteşti. Analizele şi studiile întreprinse pentru stabilirea posibilităţilor de sporire a capacităţii acestui drum au demonstrat, însă, că această problemă nu poate fi rezolvată satisfăcător prin lărgirea drumului existent, din cauza condiţiilor de traversare a localităţilor şi a volumului mare de demolări”.

„De ce atunci se putea să se facă o autostradă repede şi acum o lălăim la nesfârşit?“ Autostrada are 96 de kilometri La 4 februarie 1967, a început construcţia Autostrăzii Bucureşti – Piteşti, prima autostradă din România, denumită şi A1. În 1967, Dumitru Antonescu avea 25 de ani şi lucra ca muncitor la un trust de construcţii din Piteşti. A fost printre primii angajaţi să lucreze la construcţia viitoarei autostrăzi.

„M-a atras din prima proiectul ăsta, era ca o provocare. Vă daţi seama cum suna: prima autostradă din România! Salariul era şi el unul bun pentru acele vremuri, plus că aveai condiţii de lucru neaşteptat de bune şi tehnologii pe măsură. Aveam o masă caldă şi transportul asigurat şi simţeam că muncesc într-o echipă. Oamenii aveau entuziasm. Pe şantierul autostrăzii au fost utilizate staţii automate de preparare a asfaltului, combine de stabilizare a fundaţiilor, dar şi echipament electronic de control al diferitelor faze ale proceselor tehnologice. Toată lumea lucra cu spor, nu era ca acum, când vezi atâţia muncitori lenevind pe şantiere când ei ar trebui să muncească”, îşi aminteşte Dumitru Antonescu.

Tot Dumitru Antonescu îşi aduce aminte că la sfârşitul lui 1968 a fost finalizat sectorul Bucureşti-Ciorogârla-Petreşti, în lungime de 36 km. ”Am început să punem asfalt la câteva luni după terminarea studiului de fezabilitate, iar guvernanţii ăştia de acum tot fac studii de fezabilitate şi nu sunt în stare de atâţia ani să înceapă construcţia autostrăzii Piteşti-Sibiu, pe care toată România o cere. De ce atunci se putea să se facă o autostradă repede şi acum o lălăim la nesfârşit?“, spune cu revoltă în glas Dumitru Antonescu. Lucrările de construcţie ale autostrăzii Bucureşti-Piteşti au fost finalizate în 1972, autostrada având o lungime de 96 de kilometri şi patru benzi de circulaţie. Interesant este şi faptul că, pentru realizarea A1, s-au folosit nu mai puţin de 445.000 de tone de asfalt (adevarul.ro).