10.000 euro - profitul pentru fiecare camion intrat cu deșeuri în România ^Recomandat

Schema era una simplă - intermediarii - arădeanul Daniel Nicolae de la firma Aktive Trade Plus SRL și orădeanul Bogdan Macra, responsabil de mediu la Eco Energia Reciclaj SRL, erau cei care găseau marfa, în special din Italia, dar și din alte state ale Uniunii Europene. Câștigurile erau uriașe, având în vedere că prețul de procesare şi reciclare al deşeurilor din România este unul dintre cele mai mici din Uniunea Europeană. Câștigul - până la 10.000 de euro pentru un camion intrat în țară.

Oficial, aduceau materiale reciclabile, în realitate - deșeuri amestecate sau chiar gunoi menajer. Ba mai mult, firmele celor doi nu aveau utilajele necesare pentru reciclare. Firma din Oradea avea un depozit pe un câmp unde nici măcar nu exista curent electric. Anchetatorii au înregistrat o discuție între patronul firmei din Arad și o angajată de la Agenția pentru Protecția Mediului, speriată de ce a găsit în documentele depuse de acesta.
Angajată Agenția de Mediu Arad: „De unde aţi colectat codurile astea de deșeuri, hârtie, carton de materiale plastice şi de cauciuc pe codurile de 19? Cantităţile sunt foarte mari şi... în sistem n-am găsit pe nimeni să vă furnizeze aceste coduri şi cantităţi (…) nici măcar codurile de deşeuri nu le-aţi colectat de la generatori”.

Daniel Nicolae: Din extern le-am adus.

Angajată Agenția de Mediu Arad, indignată: Dar în autorizaţia de mediu nu aveţi aşa ceva trecut. Deci, nu (N.L. neinteligibil) absolut deloc autorizaţia de mediu. În cazul ăsta. Ştiţi, nu?”. „Păi, degeaba scrie… scrie că aveţi dreptul să aduceţi din afara ţării? Scrie treaba asta? Nu scrie nicăieri. Deci nu aveţi voie, îi trecut, regulamentul 1013 (...) În definitiv aţi depăşit capacitatea autorizaţiei de mediu pentru care sunteţi autorizat. Deci sunteţi autorizat la o capacitate de 500 de tone, dumneavoastră aţi colectat aproape de patru ori mai mult”.

Soluția găsită de patron - să-și cumpere de formă un tocător de hârtie și să țină câțiva baloți de deșeuri, pe post de decor, în cazul unor controale.

Intermediarii care aveau și firmele de reciclare, unde deșeurile nici nu mai ajungeau uneori, lucrau cu mai multe firme de transport. Foamea de bani era atât de mare, încât membrii grupării erau dispuși să aducă în țară orice, cu acte pe care ulterior le falsificau. Antoniu Guiaș, administrator al firmei de transport AUTOGRAMMAR PROIECT din Oradea și partener cu Macra, negocia cu un potențial client și îi explica: „deci dacă vrea pe plastic poți să-i zici că-i dăm de 4.000 de tone pe lună, 5.000 de tone!”, precizând apoi: „No, 10.000 de tone pe lună îi fac, zice Bogdan”.

Nu era nicio problemă să aducă inclusiv cauciucuri uzate pentru a fi arse în România, Guiaș susținând că își asumă să rezolve problema cu negrul de fum. Ioan Morar, patronul firmei de transport INTERTRANS GRAINS SRL Oradea, explica, într-o altă discuție, amploarea fenomenului: „Fac ce pot acuma! Încerc să îmi găsesc ceva mai… mai mult pe deșeuri, știi?! (...) Fac și sudul Italiei acuma! Aduc din Olanda… Pentru Terraplast aduc din Olanda… aduc din nordul Italiei pentru combinatele astea unde se arde! Aduc din toată Europa, știi?! Plastice… na… din astea reciclabile, știi?!”.

Anchetatorii au interceptat a doua zi o convorbire între patronii altor două firme de transport în care discutau despre concurența pe care o reprezintă pe piața transporturilor de deșeuri firma din Oradea, unul dintre afirmând: „E Intertrans-ul aici! Adriana aia (soția lui Ioan Morar, n.a) de la Oradea ! (…), „Aia s-a dus acolo și a zis, zice… că i-o… ă… le-o zis la ăia: eu nu-s în stare să le trec, numai ea e-n stare să le treacă marfa! Înțelegi ? (…) Și s-a dus la Tehnobeton și a zis, zice: În România numai eu îs în stare să trec marfa asta peste graniță!”

Despre ce așa-zise materiale reciclabile era vorba, de fapt, au aflat anchetatorii din discuțiile șoferilor care le transportau. Revoltat de marfa pe care o transporta, un camionagiu se plângea unui coleg.

„Astea îs gunoaie, mă, bag p - - a în ele, mă. Băă, ăștia, să-mi bag p - - a în mă-sa, ar trebui chemată televiziunea când ajungi cu ele în vamă. Știi?! (...) Așa ar trebui făcut, trăsnească-i Dumnezeu de gunoieri, vin cu gunoaiele Europei să le bagi toate bine la noi în țară, băi. Bă, mie nu-mi plac treburile astea, mă, eu numa mă trăsnește. (....). Da jegoșii care îi lasă să intre în țară, știi?!”(...) „Daa, băă, toate firmele alea care zic că-s de reciclare, toate bine îs… îs implicați din Garda de Mediu, mă”, se plângea bărbatul.

Un alt șofer care venea cu un alt transport din Italia de deșeuri era și mai indignat: „De astea mai murdare cum se zice. F - - -i Dumnezeu că ne aduce tăte gunoaiele la noi în ţară. Bată-i Dumnezeu să îi bată! Ar trebui împuşcaţi ăştia, mă! Eu i-aş executa, crede-mă”.

Ioan Morar, patronul firmei de transport INTERTRANS GRAINS, unde lucrau șoferii revoltați, avea o cu totul altă viziune.

Anonim: Deci, voi numai gunoaie aduceți cu alea, mă?! Să-mi bag piciorul! Vai și amar de țara noastră! Îți dai seama… de astea aducem pe aicea!...

Ioan Morar: Da

Anonim: „Păi, tu îți dai seama, mă, ce am ajuns? Deci, țara… de rahat suntem” (...). Tu îmi spui că numai gunoaie aduci! Îți dai seama!”.

Ioan Morar: „Gunoaie, mă! Noi aducem de astea ce se bagă pe foc, mă, nebunule! Decât să îți bage pe foc pădurile, nu mai bine ardem căcaturi în (...)?! Ia gâdește-te logic! Tu cum vezi treaba? Cum e mai rentabil? Să bagi cartoane pe foc și folii și de astea sau să bage pădurile? Na! Cum e mai bine? Ia gândește-te mai bine! (jurnalul.ro)