VIDEO. Șoferul profesionist român care a luptat pentru Ucraina în Legiunea Internațională ^Recomandat

Un reportaj cutremurător publicat de Recorder arată dimensiunea aproape inumană a războiului din Ucraina.

Românul s-a întors din Spania, unde lucra ca șofer de camion, ca să ajute. A ajuns la Isaccea, unde a fost voluntar timp de o lună: „După o lună de zile, făcând voluntariat, a trecut o femeie, era foarte, foarte foarte murdară, cu doi copii. Și mi-a cerut apă. Mi-a spus că timp de trei zile nici ea, nici copiii nu au putut să mănânce și nici să iasă dintr-un beci.”

Pe 1 aprilie, Ovidiu a trecut granița în Ucraina și a luat hotărârea să se înroleze în Legiunea Internațională. S-a filmat imediat după ce a fost acceptat, alături de mai mulți camarazi: „Ne antrenăm și sperăm să ajunge cât mai repede acolo, pe front, să-i ucidem pe nemernici și să vă ajutăm și să luăm Ucraina înapoi.”

„Mă numesc Stoica Ovidiu Anton, am 37 de ani. Ultimele patru luni jumate le-am petrecut în zonă de război. Am fost și am luptat pentru Ucraina”, își începe românul mărturisirea. Înainte să vorbească, în reportajul Recorder sunt publicate imagini filmate în prima linie chiar de Ovidiu.

„Da, tati! Rupe-i! Asta-i casa de unde-o tras în noi!”, spune Ovidiu pe imaginile pe care el le filma. În timp ce pe filmare apare cadavrul unui soldat rus, Ovidiu spune: „Bulangiii! Morții mă-tii…”

În următorul cadru, Ovidiu chiuie râzând, filmându-se pe el, și spune: „Să vedeți ceva frumos…”

Mută camera pe cadavrul unui alt soldat și mișcă imaginea spre al doilea, care zace cu fața în jos la câțiva metri distanță: „Ăsta s-o dus pe p… frumos… Ăsta mai frumos… Și cam așa stă treaba pe aici, la noi. Vă pup!”, mai spune, filmându-se din nou pe el, zâmbind, și imitând cu buzele un sărut.

După patru luni și jumătate în Ucraina, dintre care 35-40 de zile, după cum spune, în zona roșie, în tranșee, românul care s-a întors acum acasă, în Ardeal, Ovidiu e un munte de durere: „Sunt total diferit de când am venit înapoi. În sensul că mă simt vulnerabil. Practic nu mai sunt eu. Nu știu ce m-a afectat mai mult, ce s-a întâmplat așa de rău, dar nu mai sunt eu.”

Ovidiu începe să plângă când e întrebat cum au fost momentele din război atunci când a luptat în tranșee. Bărbatul care-și striga bucuria când trăgea spre liniile inamice, plânge necontrolat acum și nu mai poate vorbi.