MIRACOL. Un acord post-BREXIT cu UE, aproape de semnare. Probleme doar la cotele de pescuit ^Recomandat

Preşedinta Comisiei Europene (CE) Ursula von der Leyen urma iniţial să discute cu premierul britanic Boris Johnson pentru a încheia un compromis, care ar fi fost anunţat ulterior.
Însă această convorbire nu a fost confirmată.
”Este o ceartă pe cifrele (pescuitului). Iar acesta este un semn rău”, declară o sursă europeană.
”Negocierile încă nu s-au terminat”, avertizează altă sursă europeană, care apreciază că ”deznodământul nu trebuie să întârzie prea mult”.

Finalizarea acestor negocieri laborioase, care au început în martie, le va permite celor două părţi să evite un ”no deal” stânjenitor politic şi păgubos din punct de vedere economic.

2.000 DE PAGINI
În cazul în care va fi confirmat, un compromis între Comisia Europeană (CE) şi Regatul Unit este necesar să fie validat de către statele membre ale Uniunii Europene (UE), un proces care durează mai multe zile.
În mod teoretic există suficient timp ca un eventual tratat să intre în vigoare - în mod provizoriu - la 1 ianuarie, când regatul, care a părăsit în mod oficial Uniunea la 31 ianuarie, iese definitiv din piaţa unică europeană.
Textul - de aproape 2.000 de pagini - va fi astfel validat ulterior de către Parlamentul European (PE).
În lipsa unui acord, schimburile între UE şi Londra ar urma să fie reglementate doar de regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), sinonime cu taxe vamale şi cote, dar şi cu formalităţi administrative susceptibile să antreneze ambuteiaje monstru şi întârzieri ale livrărilor.
Acesta este un scenariu negru pentru regat, afectat de către o variantă mai contagioasă a noului coronavirus, care l-a izolat de restul lumii.
Negocierile se află - de luni - în mâna preşedintei CE Ursula von der Leyen şi a premierului britanic Boris Johnson, care au discutat în mai multe rânduri, cu scopul de a depăşi impasul în dosarul pescuitului.
În pofida slabei sale ponderi economice, acest sector are o importanţă politică şi socială pentru mai multe state membre - între care Franţa, Olanda, Danemarca şi Irlanda.
Însă britanicii vor să reia controlul asupra apelor lor teritoriale şi au făcut din acest lucru un simbol al suveranităţii lor regăsite după divorţ.
Negocierile se concentrează asupra împărţii unui pescuit în valoare de 650 de milioane de euro anual al UE în apele britanice şi duratei perioadei de adaptare a pescarilor europeni.
Celelalte subiecte până acum problematice - soluţionarea diferendelor şi măsuri de protecţie împotriva concurenţei neloiale - au fost soluţionate în ultimele zile.

ACCES INTERZIS
Finalizarea unui text în zece luni - la patru ani şi jumătate de la referendumul Brexitului din iunie 2016 - ar constitui o mare realizare pentru Londra şi Bruxelles, mai ales în cazul unui acord de această anvergură, care durează de obicei ani de zile.
Doi ani şi jumătate au fost necesari la negocierea Tratatului Retragerii, care a pecetluit plecarea britanicilor, încheiat la sfârşitul lui 2019, un text care le asigură securitatea juridică expatriaţilor ambelor părţi şi care furnizează garanţii ale menţinerii păcii pe Insula Irlanda.
Prin acest acord, negociat de către Michel Barnier de partea europeană şi David Frost de partea britanică, UE i-a oferit fostului său stat membru un acces - fără taxe vamale şi fără cote - la imensa sa piaţă comună de 450 de milioane de consumatori.
Însă această deschdere este dublată de condiţii stricte. Întreprinderile de peste Canalul Mânecii este necesar să respecte un număr de reguli - evolutive în timp - în domeniile mediului, dreptului muncii şi fiscalităţii, în vederea evitării oricărui dumping.
Garanţii urmează să existe, de asemenea, în domeniul ajutoarelor de stat.
Un mecanism urmează să le permită celor două părţi să activeze rapid contramăsuri - taxe vamale -, în cazul unor divergenţe cu privire la aceste norme.
În cazul unui ”no deal”, Regatul Unit va pierde mai mult decât Europa, în contextul în care britanicii exportă 47% dintre produsele lor către continent, în timp ce UE trimite doar 8% dintre mărfurile sale de cealaltă parte a Canalului Mânecii.