Când vom avea transport public GRATUIT în București

De-a lungul timpului, oraşe din mai multe părţi ale Europei au făcut transportul în comun gratuit din diverse motive, în special pentru a reduce noxele, însă Tallinn, capitala şi cel mai mare oraş din Estonia, a mers cu acest experiment cel mai departe. Cele mai surprinzătoare rezultate sunt creşterea numărului de rezidenţi şi creşterea veniturilor din taxele generale. Cei care vor să călătorească gratuit cu transportul public în Tallinn trebuie să se înregistreze fiscal în acolo. Nu s-a redus însă traficul - o problemă care ţine nu de transportul în comun ci de comoditatea oamenilor arată zf.ro.

În urmă cu o săptămână presa internaţională scria că Germania, ţara maşinilor şi a cărbunelui, vrea să testeze transportul în comun gratuit în cinci oraşe, fosta capitală Bonn şi oraşele industriale Essen şi Mannheim figurând printre acestea, pentru a reduce poluarea. Germania riscă amenzi din partea Comisiei Europene din cauza calităţii slabe a aerului. Decizia a fost considerată radicală şi ar fi venenit după doi ani de la izbucnirea devastatorului scandal Dieselgate pornit de la Volkswagen şi care s-a răspândit în mai multe ţări europene. Industria auto este un pilon al prosperităţii germane.

Informaţia că Germania va experimenta cu transportul public gratuit a provenit dintr-o scrisoare semnată de trei miniştri germani, printre care cel al mediului Barbara Hendricks, şi adresată comisarului UE pentru mediu Karmenu Vella. Scrisoarea a fost văzută de AFP şi de presa germană. „Luăm în considerare transportul public gratuit pentru a reduce numărul de automobile private“, menţionează scrisoarea. Testele ar fi trebuit să înceapă până la sfârşitul acestui an.

Scrisoarea a stârnit mirare în administraţiile oraşelor germane, inclusiv ale celor pe care le menţiona. Întrebat de Deutsche Welle despre detaliile planurilor transportului în comun gratuit, un purtător de cuvânt al oraşului Bonn a răspuns că nu poate detalia prea multe. „Nu suntem nici măcar în faza de planificare“, a spus el, adăugând că nu nu există niciun program sau informaţii privind subvenţiile de la guvern.

Apoi a venit şi reacţia guvernului federal, care a încercat să minimalizeze planurile. În faţa barajului de înrebări ale reporterilor, oficialii guvernamentali au spus că nu există încă proiecte concrete şi că nu au fost alese oraşele în care vor fi efectuate testele. „Oraşele trebuie să decidă dacă încearcă sau nu“, a declarat purtătorul de cuvânt al ministerului mediului Stephan Gabriel Haufe. „Municipalităţile va trebui să vină la noi cu propuneri, iar noi vom evalua dacă sunt fezabile.“

Un purtător de cuvânt al cancelarului Angela Merkel a explicat că această măsura grozavă este doar una dintre multele luate în considerare în condiţiile în care Berlinul încearcă să evite amenzile CE pentru depăşirea limitelor pentru dioxidul de azot şi particule fine din aerul oraşelor.

„În primul rând vrem să vedem ce crede Comisia Europeană despre aceste măsuri.“ El nu a explicat cum ar fi subvenţionat transportul public gratuit. Dintre oraşele menţionate în scrisoarea miniştrilor germani, niciunul nu are în plan proiecte care implică transportul public gratuit, scrie Thelocal.de.

Transportul public este popular în Germania, numărul călătoriilor crescând constant în ultimii 20 de ani la 10,3 milioane în 2017. Transportul public este ieftin în Germania dacă preţurile sunt comparate cu cele din statele vecine.

Transportul public este popular şi în Tallinn, Estonia. Transportul public din Tallinn tinde să devină cunoscut în mai toată lumea pentru că este gratuit. Experimentul a început acolo în 2013, iar primăria spune că de atunci transportul în comun a reuşit să-i aducă profituri de 20 de milioane de euro pe an, scrie The Guardian. Tallinn a introdus transportul gratuit după ce primarul populist Edgar Savisaar† a cerut un referendum privind această decizie, considerată atunci de critici ca o cascadorie politică pe care oraşul nu şi-o putea permite. Între timp, Savisaar a fost suspendat din cauza acuzaţiilor de corupţie, dar oraşul rămâne dedicat programului.

Cine vrea să profite de gratuitate trebuie să se înregistreze în Tallinn ca rezident. Nu trebuie neapărat să locuiască acolo sau să fie prezent fizic. Trebuie să plătească taxele. Cei care au reşedinţa în oraş plătesc doi euro pe un „card verde“ şi apoi toate călătoriile lor sunt gratuite. Subvenţiile pentru transportul public au fost de 12 milioane de euro în ultimul an înainte de tranziţie, potrivit The Baltic Course. De la introducerea proiectului, numărul de rezidenţi a crescut simţitor. Dacă în noiembrie 2012 Tallinn avea 416.150 de locuitori, în august 2016 numărul se situa la 445.480. În ceea ce priveşte bugetul oraşului, fiecare mie de cetăţeni noi înseamnă venituri adiţionale din taxe de un milion de euro. Cel puţin aşa spune Kalev Kallo, preşedintele consiliului municipal.

Însă acest transfer de populaţie şi capital creează tensiuni. Cu cât intră mai mulţi bani în Tallinn, cu atât rămân mai puţini în alte locuri. De la implementarea proiectului până la punerea lui în practică a durat un an, timp în care consilierii primăriei s-au chinuit să găsească modele, oraşe de la care să înveţe. Oraşul belgian Hasselt a avut transportul gratuit timp de 16 ani, dar a fost nevoit să reintroducă tarife când programul a devenit nesustenabil financiar. Transportul este gratuit şi în Aubagne, oraş de lângă Marsilia, Franţa, dar acolo ambiţiile sunt mai mici.

După trei ani de experimente, consilierii au fost bombardaţi cu cereri, venite de peste tot, printre altele de la oraşul chinez Chengdu (14 milioane de locuitori), disperat să decongestioneze traficul, şi chiar de la Bucureşti, notează The Guardian.

Însă Tallinn nu este un oraş mare şi aglomerat. Cele mai multe călătorii nu durează mai mult de 15 minute, iar traficul şi mersul pe jos nu sunt un stres prea mare. Şoferii aşteaptă răbdători pentru ca pietonii să treacă strada pentru a se urca în tramvaie. Nici tramvaiele nu sunt aglomerate. La orele de vârf, oricine vrea să stea jos poate găsi loc liber.

O echipă a Universităţii de Tehnologie Delft din Olanda a evaluat rezultatele experimentului şi a descoperit că numărul persoanelor din Tallinn care folosesc transportul public în locul automobilelor a crescut cu 8%, însă în acelaşi timp distanţa medie a unei călătorii cu maşina s-a majorat cu 31%, ceea ce ar înseamnă că atunci când testul a fost făcut au fost mai multe maşini, şi nu mai puţine, în circulaţie. Specialiştii pun creşterea mai degrabă în seama „obiceiurilor privind cumpărăturile şi plimbările“ şi mai puţin în seama limitărilor programului în sine. Ei sugerează că traficul poate fi redus mai eficient făcând condusul cu maşina mai scump, prin, spre exemplu, taxe de parcare şi alte impozite. De asemenea, traficul poate fi redus prin încurajarea mersului pe bicicletă. Consilierii din Tallinn recunosc că în acest sens nu au făcut prea multe, deoarece „mai puţin de 1% din locuitori îşi fac deplasările pe bicicletă, ceea ce înseamnă că în acest oraş mersul la muncă pe bicicletă nu există“. De asemenea, echipa de la Universitatea Delft a găsit „dovezi mixte“ în ceea ce priveşte „îmbunătăţirea mobilităţii şi accesului rezidenţilor cu venituri mici sau şomeri“ prin programul de transport gratuit. Nu există semne că oportunităţile de angajare au crescut.

În Tallinn, vizitatorii sunt mai puţin satisfăcuţi de transportul în comun. Pentru ei, transportul nu este gratuit şi de aceea se bazează pe autobuze, taxiuri şi, mai recent, pe serviciile Uber. Iar Tallinn tinde să atragă tot mai mulţi vizitatori, ceea ce înseamnă trafic mai mare. În plus, scade numărul de rezidenţi noi, ceea ce înseamnă că veniturile din taxe aduse de aceştia nu pot creşte la infinit. De aici emană riscul tentaţiei reducerii investiţiilor în transportul public.

Comisia Europeană apreciază că poluarea „periculoasă pentru viaţă“ afectează peste 130 de oraşe din Europa, cauzând circa 400.000 de decese şi costând 20 de miliarde de euro, cheltuieli cu sănătatea, pe an în UE.