PĂREREA DRUMARULUI: Rea-credinţă, rea-voinţă, autosuficienţă, laşitate, intoleranţă, ignoranţă, incompetenţă… ^Recomandat

Argumentele pentru susţinerea acestei concluzii revoltătoare, paradoxal, ni le oferă chiar clasa politică în întregimea ei, fără nicio excepţie. După 28 de ani de la schimbarea regimului politic, atât noi, cetăţenii, societatea civilă, cât şi politicienii, am reuşit să învăţăm doar câteva reguli ale democraţiei, poate doar primele, lăsând deciziile şi hotărârile în mâinile câtorva politicieni care ajung la putere cu voia şi lipsa noastră de cultură politică.
Poate este mult spus că am realizat o analiză ştiinţifică bazată pe premise logice corecte, dar am încercat să abordăm subiectul cu argumente solide, cu statistici elocvenţe şi cu interpretări lucide , fără patimă politică sau interese de grup.
1.În general, în alegerile parlamentare sau locale, câştigătorii sunt aleşi cu un număr mic de voturi în raport cu numărul alegătorilor. Lipsa de la vot determină, pe de o parte, o slabă pregătire a politicienilor, candidaţilor şi a programelor electorale, iar, pe de lată parte, cetăţeanul, societatea nu se implică în controlul asupra activităţii aleşilor. E un cerc vicios din care ieşim foarte puţin în timpul alegerilor, ne animăm la cote minime şi apoi, intrăm la loc, în cerc, într-o stare de aşteptare.
2. La alegeri, partidele şi politicienii fac promisiuni fără acoperire economico-socială doar din dorinţa de a câştiga, promisiuni pe care nu le pot respecta. De cele mai multe ori, în aceste cazuri, sunt invocate grija faţă de cetăţean şi interesul naţional. Fals. Politicienii vor să câştige alegerile, de orice fel, pentru a fi la putere. Apoi vin şi celelalte.
3. Promisiunile îndeplinite forţat sau chiar şi cele nerealizabile sau rămase doar la nivel de propunere îi determină pe politicieni să schimbe repetat guvernele şi, implicit, administraţiile, astfel încât, cu orice preţ, să se păstreze puterea. Puterea, da, guvernarea, nu!
4.Deciziile politice cu implicare economico-socială, uneori, din cauza unor interese de grup, primează în faţa celor economico-financiare clare, justificate ştiinţific. Aceste hotărâri sunt foarte periculoase deoarece următoarea guvernare trebuie să le abroge sau să le modifice. Ceea ce presupune timp şi bani pierduţi.
5.Schimbările dese de guvern înseamnă mari întârzieri determinate de: alegerea oamenilor, acomodarea acestora, reacţia sistemului, cunoaşterea proiectelor, măsurilor, priorităţilor... asumarea acestora. Pierdere de timp şi bani!
6.Schimbările dese de guvern înseamnă că e nevoie de oameni noi. Şi, este clar că, politic, sunt din ce în ce mai puţin oameni buni specialişti şi implicaţi politic care să accepte aceste posturi.
7.Tinereţea şi egalitatea de şanse sunt calităţi insuficiente pentru oamenii politici guvernanţi atunci când trebuie să ia decizii de care depinde soarta unei ţări.
8.Promovarea interesului de grup, mai mare sau mai mic, justificat doar de câştigul imediat, este o lipsă de respect şi responsabilitate faţă de cetăţeni.
9.Instabilitatea guvernamentală determină o lipsă de perspectivă asupra dezvoltării economico-financiare, o lipsă de proiecte de ţară, o lipsă de asumare a interesului naţional.
10. Guvernările se realizează în funcţie de apariţiile la televiziuni, de susţinerile şi implicaţiile presei. Presa, care şi-a pierdut demult statutul de imparţialitate, implicându-se în mod direct în actul de guvernare, s-a constituit în grupuri de interese care doar aparent mai susţin interesul cetăţeanului.
11. Şi poate că cel mai grav este faptul că minciuna totală sau parţială a luat locul interesului naţional. Invocarea acestuia ia doar aspectul unui ambalaj politic necesar PUTERII.
Am scris acest material în ziua în care se decide soarta guvernului Grindeanu. Nu mă interesează soarta lui Grindeanu, deci nu aştept verdictul. Cred că se poate spune, despre actuala clasă politică, că este clar că încalcă orice principiu al democraţiei. Acest guvern, în 14 iunie 2017, nu a fost asumat de clasa politică: “nu este guvernul nostru”. Dar al cui ? Nu PSD-ul este la putere? Nu PSD-ul a promis marea cu sarea? Nu PSD-ul a făcut programul de guvernare? Nu PSD-ul a ales oamenii din guvern? Promisiunile care nu pot fi realizate sunt trecute în cocoaşa unui guvern slab, incompetent, fără coloană vertebrală, fără autoritate. Dar, orice s-ar întâmpla, politicienii rămân la putere. Rea-voinţă, rea-credinţă, autosuficienţă, laşitate.
Tot ceea ce se întâmplă azi s-a mai întâmplat şi cu alte guverne. Orice decizie se va lua este o tragere de timp pentru a se justifica neîndeplinirea promisiunilor, este o întoarcere în timp, este o pierdere de bani, o lipsă de responsabilitate.
Ştiinţă, bunăvoinţă, asumare, responsabilitate- atribute care se pot transforma în verbe, în acţiuni determinante.
Era să uit, în acest joc intră şi opoziţia, bineînțeles!

Octavian ŞTEFĂNESCU