Vor avea firmele turcești interzis să mai facă autostrăzi în România

Lovitura administrată firmelor turcești vine odată cu Hotărârea Curții de Justiție în cazul C-652/22 Kolin Inșaat Turizm Sanayi ve Ticaret AȘ împotriva Državna komisija za kontrolu postupaka javne nabave (Autoritatea croată de achiziții) cu participarea HŽ Infrastruktura d.o.o., Strabag AG, Strabag d.o.o. și Strabag Rail a.s.

Practic, totul a pornit de la o licitație în valoare de 271 milioane de euro pentru modernizarea unei căi ferate. În urma unor dispute în jurul posibilității ca unul dintre participanți să completeze documentația de participare la licitație, o Curte croată de Apel s-a adresat pentru obținerea lămuririlor CJUE (după cum și la noi Curtea de Apel București a solicitat în urmă cu câțiva ani CJUE o pronunțare privind excluderea companiei chineze CRRC la licitația de achiziție de material rulant electric de către ARF). Vom prezenta mai pe larg în finalul articolului disputa dintre turcii de la Kolin și croați.

CJUE dezbate dreptul turcilor de a participa la licitații și a invoca egalitatea
Acum chestiunea a fost că CJUE nu s-a mărginit să analizez speța în sine, ci a dezbătut capacitatea unei firme din afara UE, mai precis dintr-o țară care nu are acord de achiziții cu UE, să pretindă tratament egal cu ceilalți, turcii afirmând că au fost nedreptățiți și că nu au beneficiat de tratament egal.

Procedura CJUE prevede mai întâi o analiză a cazului efectuată de un avocat general (în cazul de față avocatul irlandez Anthony Collins), urmată de recomandările acestuia făcute Curții și apoi de pronunțarea Curții.

În recomandarea făcută în acest caz, Collins aproape că a pledat pentru o interdicție a participării firmelor turce în procedurile de achiziție publică din UE. Pronunțarea avocatului doar lasă să se înțeleagă acest lucru, dar comunicatul de presă o spune și mai clar.

„Comisia consideră că, în afară de operatorii economici la care se referă articolul 43 din Directiva 2014/25, operatorii economici din țările terțe (Turcia sau China printre acestea – n.red.) nu au dreptul de a participa la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice în Uniunea Europeană și, prin urmare, pot fi excluși de la acestea” este un fragment din opinia sa.

În comunicatul de presă avocatul este chiar mai tranșant. „În concluziile prezentate astăzi, avocatul general Anthony Collins examinează mai întâi problema admisibilității trimiterii. Acesta amintește că, în ceea ce privește operatorii economici din țările terțe, numai cei stabiliți într-o țară parte la Acordul privind achizițiile publice (AAP) al Organizației Mondiale a Comerțului sau la un alt acord internațional privind atribuirea contractelor de achiziții publice prin care UE este obligată se pot prevala de dispozițiile Directivei privind achizițiile publice. Întrucât Kolin nu este stabilită într-o astfel de țară, aceasta nu are dreptul de a participa la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice reglementată de Directiva privind achizițiile publice și, prin urmare, nu poate invoca dispozițiile acestei directive în fața instanțelor statelor membre”, spune avocatul irlandez.

Norocul a fost acela că judecătorii CJUE nu și-au însușit sută la sută opiniile. În opinia CJUE firmele turcești pot fi primite în licitație (la latitudinea statelor membre atunci când legislația UE nu le exclude), dar acestea nu pot invoca și nu pot cere tratamentul egal cu cele din statele membre UE.

„Prin urmare, dreptul conferit de articolul 45 alineatul (1) din Directiva 2014/25 „oricărui operator economic interesat” de a depune o ofertă ca răspuns la o invitație la o procedură concurențială de ofertare în cadrul unei proceduri deschise de atribuire a unui contract de achiziții publice în Uniune nu se extinde la operatorii economici din țări terțe care nu au încheiat un astfel de acord internațional cu Uniunea. El nu implică nici faptul că acești operatori, atunci când li se permite să participe la o asemenea procedură, au dreptul să invoce beneficiul directivei amintite. A interpreta în mod diferit această dispoziție și a acorda în acest mod o întindere nelimitată domeniului de aplicare personal al directivei menționate ar însemna să se garanteze operatorilor economici din aceste țări terțe un acces egal la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice în Uniune. Or, pentru motivul prezentat la punctul 46 din prezenta hotărâre și așa cum enunță, de asemenea, în prezent, considerentul (10) al Regulamentului IPI, Directiva 2014/25 trebuie înțeleasă în sensul că accesul operatorilor economici din țările terțe menționate la procedurile de atribuire a unor contracte de achiziții publice din Uniune nu este asigurat și că acești operatori pot fi excluși de la respectiva procedură”, spune Hotărârea CJUE.

Decizia reamintește de înțelegeri dintre Turcia și UE, de deschidere treptată și reciprocă a piețelor care însă nu au fot puse în practică. „Desigur, articolul 57 din protocolul adițional prevede adaptarea progresivă, potrivit unui ritm și unor modalități definite de Consiliul de asociere, a condițiilor de participare la licitațiile de achiziții publice din Uniune și, respectiv, din Turcia, pentru a elimina, la termen, discriminările între operatorii economici din Uniune și operatorii economici turci. Totuși, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctele 9 și 10 din concluzii, adaptarea prevăzută de acest articol 57 nu a avut loc până la această dată, iar deschiderea reciprocă a piețelor de achiziții publice între Uniune și Republica Turcia nu a fost, așadar, realizată până în prezent”, spune Curtea.

Decizia CJUE nu duce la excludere automată
Dar semnifică toate aceste lucruri excluderea automată a firmelor turcești din licitații? Florin Irimia, avocat în cadrul Casei Ceparu și Irimia spune că nu. „Nu, nu. Din punctul meu de vedere singurul aspect e ca firmele turcesti nu pot invoca legislația europeană. Nu se restricționează accesul la procedurile de atribuire. Ei nu pot invoca nerespectarea dreptului național, e probabil și un semnal politic, nu e o restricționare directă. Va apărea însă o reticență generată față de acest companii, nu înseamnă că vor fi respinse automat doar că vor avea anumite dificultăți să își exprime nemulțumirile în fața instanțelor. Opinia avocatului general nu e obligatorie, e doar o recomandare. Judecătorii au mers pe o abordare mai prudentă”, a declarat el pentru Club Feroviar.