Tânăra care și-a petrecut jumătate din viață șofer de CAMION

Acum 20 de ani, o puştoaică de numai 16 ani, Crina Luncian, pleca în necunoscut, doar cu un rucsac şi cu 1.000 de mărci germane puse bine într-un buzunar. Rămăsese orfană de ambii părinţi şi visa să cucerească lumea, via Spania, ţara care i-a fost prima destinaţie. Dar lucrurile au fost puţin mai complicate de atât, iar piedicile aproape că i-au oprit drumul înainte să înceapă. Pe atunci, fiecare român care ieşea din ţară avea nevoie de viză, care era foarte greu de obţinut, iar în foarte multe cazuri se plăteau bani grei „la negru“ pentru asta. „De la 15 ani eram deja singură, mama a murit pe când aveam 9 ani, iar tata a murit un an mai târziu. Exista de pe atunci mirajul Occidentului, iar eu aveam o verişoară în Spania. Am decis să plec la ea, iar în primii ani am fost chelneriţă“, îşi începe povestea Crina. Admite că a avut o doză de inconştienţă, dar şansa i-a surâs.

A reuşit să se întreţină şi să-şi asigure un trai decent, fără să se piardă printre străini. Un nou început: cum s-a angajat şofer de TIR După câţiva ani, tânăra s-a întors în România, animată de intenţia de a face şcoala de şoferi de tir şi de autobuz. Se întâmpla în 2005, iar de Crina se lipise deja microbul şofatului şi ştia că doar asta îşi doreşte să facă. „A fost şi este o combinaţie între hobby şi muncă. Asta îmi place să fac, acum nici nu aş mai putea concepe să lucrez altceva“, punctează ea. Doi ani mai târziu, în 2007, traversa oceanul şi se angaja ca şoferiţă de tir la Montreal, în Canada. Timp de aproape doi ani, a colindat la volan şoselele îngheţate ale Canadei. Dar simţea că parcă ceva îi lipseşte. „Eu sunt o fire sociabilă, dar când eşti şofer de tir, eşti mai mereu singur, doar tu la volanul maşinii. Şi îmi lipsea ceva“, explică tânăra. Autobuzele, mare dragoste La sfârşitul anului 2008, Crina s-a întors acasă, la Mediaş, şi tot atunci a început o nouă etapă în viaţa ei. Cea mai frumoasă, spune Crina. „M-am angajat la compania de transport public din Mediaş ca şofer de autobuz. La început a fost puţin ciudat, în sensul că oamenii nu prea aveau încredere să se urce într-un autobuz condus de o femeie. Mediaşul e un oraş mic, iar multă lume mă cunoştea, mai ales că eram şofer pe o linie care trecea prin cartierul unde locuiam. S-a întâmplat, mai ales la început, să văd că oamenii stăteau în staţie, iar dacă vedeau că vine autobuzul condus de mine, nici măcar nu se mai urcau. Preferau să-l aştepte pe următorul. Pentru mine era cumva frustrant şi mă deranja într-un fel lipsa lor de încredere.“

Ulterior, tânăra s-a mutat la Cluj, unde s-a angajat ca şofer de autobuz pentru o companie privată, după care, în 2014, a plecat în Germania. A muncit pentru mai multe companii publice şi private din oraşe ca Herxheim şi Ludwigshafen, până anul trecut, în octombrie, când s-a mutat în Elveţia, la Biel. O ofertă excelentă din Elveţia „Lucrurile au mers foarte bine şi în Germania, mă gândeam chiar să mă stabilesc acolo. Apartamentele nu erau foarte scumpe, undeva la 70.000-80.000 de euro, şi intenţionam să-mi cumpăr unul, însă am primit între timp o ofertă din Elveţia, care mi s-a părut excelentă.“ La Biel, Crina conduce şi troleibuze şi autobuze. Tânăra spune că nu a avut niciodată incidente sau accidente şi se simte în largul ei la volan. „Mi s-a întâmplat o singură dată, pe când eram şofer de tir, să ajung într-o parcare, iar acolo să-mi bată la geam un alt şofer şi să nu mă lase să dorm. Dar m-am descurcat, l-am calmat rapid. Am sunat la Poliţie şi s-a mai ales şi cu o amendă şi cu alte probleme. Iar de când sunt şofer de autobuz şi troleibuz, chiar n-am avut nicio problemă deosebită. Câteodată se mai întâmpla, în Germania, să se urce câte un călător aflat în stare de ebrietate şi care făcea scandal. Îi recunoşteam repede, de obicei erau străini cei care se manifestau aşa. Nu am avut nicio problemă să mă duc la ei, să-i iau de braţ şi să-i dau jos din autobuz dacă săreau calul şi nu voiau să înţeleagă cu vorba bună“, mai spune Crina. În Elveţia s-a adaptat foarte repede şi s-a integrat fără probleme la locul de muncă. Salariul generos şi condiţiile de acolo compensează faptul că uneori se trezeşte la 2.00 noaptea pentru a intra pe tură. „Programul este un pic mai dificil, în sensul că se întâmplă să petrec şi câte 14 ore la locul de muncă, din care sunt plătită efectiv doar pentru 9 ore, adică exact atât cât conduc. Dar asta se întâmplă fiindcă există mai multe pauze, iar în timpul respectiv nu mai are rost să merg acasă ca să am de unde să mă întorc. Însă salariul şi condiţiile sunt foarte bune, aici e locul unde îţi poţi construi uşor un viitor din punct de vedere material.“

Crina Luncian a devenit în scurt timp şi imaginea companiei de transport public din Biel. Tânăra apare în reclame şi în afişele companiei postate în timpul campaniilor de recrutare de personal. Recent, un ziar local din Biel a publicat povestea ei, iar două posturi de televiziune din Elveţia au difuzat interviuri cu românca. Globe-trotter şi poliglotă În cei 20 de ani de când a plecat pentru prima dată din ţară, Crina a străbătut aproape întreaga lume, în interes de serviciu sau în concedii. Dacă Europa o cunoaşte aproape la fel de bine ca Mediaşul natal, Canada şi SUA le ştie în lung şi în lat, de pe vremea când era şoferiţă de tir, iar în concedii a bifat mai multe destinaţii exotice. Un alt avantaj este faptul că vorbeşte nu mai puţin de cinci limbi străine. Crina a învăţat spaniola în anii petrecuţi în Spania, engleza şi franceza şi le-a perfecţionat în Canada şi Elveţia, iar germana şi italiana în Germania, respectiv în Elveţia. „Viaţa m-a purtat în mai multe zări şi ţări, dar acum mă simt excelent aici unde mă aflu. Nu ştiu dacă mă voi stabili în Elveţia, tot viaţa m-a învăţat că se pot întâmpla multe. M-aş descurca oriunde, cunosc mai multe limbi străine şi am văzut destule cu ochii mei, nu mă tem de nicio provocare“, precizează tânăra. Nu e tentată să revină în ţară Deşi admite că de multe ori îi este foarte dor de ţară şi de prietenii din România, Crina nu se vede prea curând reîntoarsă acasă. „Mi-e dor de multe ori de ţară, dar pe de altă parte, m-am obişnuit aici. În plus, uneori e deprimant atunci când vin în România. E sărăcie, iar peste tot nu auzi decât de oameni care nu-şi pot plăti cheltuielile, de sărăcie şi de necazurile pe care le atrage asta. Nu avem infrastructură, nu avem şosele, autostrăzi, căi ferate, nu se face absolut nimic de atâţia ani. E trist să vezi că în ţară nu se schimbă absolut nimic şi că indiferent de cine se află la guvernare, lucrurile bat pasul pe loc. Pentru că ăsta e adevărul: în 30 de ani nu s-a făcut nimic important în România“, consideră Crina. Se vede, în schimb, conducând toată viaţa şi spune că şofatul şi autobuzele reprezintă enorm pentru ea. „Mă simt liberă când sunt la volan, îmi place să lucrez cu oamenii, să fiu utilă. Atunci când sunt la volan, am sentimentul libertăţii depline, asta am făcut, asta fac şi asta vreau să fac toată viaţa“, a încheiat Crina. (adevarul.ro)