FOTO Șoferul de camion ucis de tineri în Belgia, condus pe ultimul drum de tot Maramureșul ^Recomandat

„Au împodobit-o, au făcut-o frumoasă. Până mâine. Apoi o să vină liniştea.” Un bărbat trecut de 60 de ani priveşte din şosea către casa acoperită de coroane de flori.

Aici s-au scurs, în ultimii ani, toţi banii lui Ghiţă Tibil. A vrut el neapărat să aibă casă în sat, cu etaj şi cu mansardă, cum are lumea gospodară. Are acoperiş nou şi ferestre şi uşi din termopan.

Numai că Ghiţă n-o să vadă cum arată şi după prima vopsea. La el acasă, oaspeţii sunt primiţi astăzi de rude şi de prieteni. E sâmbătă seara şi e priveghiul lui Ghiţă. Mâine va fi înhumat. Apoi, o să vină liniştea.

Gheorghe Tibil e şoferul de camion ucis, pe 10 mai, de un capac de canalizare aruncat de pe un pod pe autostrada E42 din Belgia, între oraşele Liege şi Namur. Capacul a străpuns parbrizul camionului, omorându-l pe loc. Avea 50 de ani. Era în cabină alături de Maria Godja, partenera sa de viaţă şi drumuri. În ciuda şocului, femeia, aflată în dreapta şoferului, a reuşit să oprească TIR-ul şi să prevină un dezastru iminent.
În faţa casei, privind absent culorile florilor de pe coroanele mortuare, bărbatul trecut de 60 de ani e tatăl Mariei Godja. Se uită la casa asta şi nu-i vine să creadă pentru ce plăteşte acum familia lui. „Pentru ce-au făcut-o, ca să sprijine coroanele pe ea?”, îngână bărbatul. „Ce rămâne după atâta muncă?”

Românii plecaţi la muncă peste hotare sunt cea mai importantă sursă de dezvoltare pentru cei rămaşi acasă. Ultimele date aleBăncii Mondialearătau că diaspora este cel mai mare investitor extern al României, având în vedere că valoarea banilor care au ajuns în ţară în 2021 a fost de peste 8,2 miliarde de euro, adică 3,2% din PIB. De obicei, banii se duc în consum sau în investiţii de familie. În ultimul deceniu, Maramureşul a cunoscut un uriaș avânt imobiliar: în zonă s-au ridicatzeci de miide case care au rămas însă pustii, pentru că „investitorii” nu s-au mai întors să le locuiască.

A plecat la muncă ascuns într-o maşină, prin Iugoslavia

Ghiţă şi Maria au plecat peste hotare la muncă tot din Maramureş. El - din satul Mara, ea - din Văleni. Şi, cu acelaşi orgoliu de om născut sub munte, tot în pereţi de cărămidă au vrut şi ei să-şi vadă roadele muncii. În ultimul timp, au investit tot ce-au avut în casa asta din Mara. Mai au două case la Ocna Şugatag, un apartament la Sighet şi unul în Elche, oraşul din Spania în care şi-au petrecut anii din urmă.

Dar, pentru oamenii din Mara, un sat cu 800 de locuitori, asta e unitatea de măsură a valorii muncii lor. De când au început să plece la muncă, satul s-a schimbat complet la faţă. Pe şoseaua principală, astăzi, casele se înalţă mândre că vor fi locuite de gospodari, că e motiv de fală să te ştie lumea chibzuit.

Ghiţă Tibil n-avea nevoie de încă o casă ca să confime că e gospodar. Tot satul ştie că, de 28 de ani, de când e plecat la muncă, a făcut tot ce-a putut să agonisească. Prima oară a plecat în anii ’90, a plătit călăuză, a trecut prin Iugoslavia ascuns într-o maşină şi a ajuns în Grecia. A stat patru ani acolo şi şi-a făcut repede un rost: ajunsese să conducă o echipă de 40 de oameni în agricultură. „Când i-a întârziat salariul şi s-a dus să-l ceară, şeful i-a pus pistolul la cap şi i-a spus că e liber să plece”, se povesteşte într-un grup adunat în faţa curţii sale, la priveghi. Povestirea nu-i impresionează pe ascultători. În felul lui, fiecare a păţit câte ceva atunci când a lucrat la patron străin. „Astea sunt riscurile.”

Întregul reportaj e AICI