Cele mai importante prevederi din Proiectul de modificare a RCA ^Recomandat

Este vorba de „Proiect Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatoriede răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie”.

Proiectul de modificare a Legii nr. 132/2017 are în vedere în principal modificări asupra modului de funcţionare a „asiguratului cu risc ridicat”.
Întrucât Comisia Europeană consideră că prin actualul mod de funcţionare este îngrădită libertatea de tarifare prin impunerea unei prime calculate şi ofertate de către BAAR şi nu de către asigurătorul RCA, propunerea de modificare a legislaţiei are în vedere eliminarea obligaţiei Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) de ofertare a primei de asigurare în cazul asiguratului cu risc ridicat. Totodată, se are în vedere instituirea obligaţiilor BAAR de alocare a asiguratului cu risc ridicat conform politicilor şi procedurilor proprii, proceduri interne care stabilesc şi condiţiile de încheiere a asigurării, asumate de către toţi membrii BAAR, precum şi de stabilire a unor reguli de conduită aplicabile membrilor săi inclusiv cu privire la încheierea asigurării RCA în cazul asiguraţilor cu risc ridicat.

Limitările, anulate
Documentul propune abrogarea prevederilor ce limitează cheltuielile administrative şi de vânzare ale poliţei de asigurare ce pot fi incluse de către asigurători în calculul tarifelor de primă.
O altă propune este eliminarea obligaţiei A.S.F. de reglementare a modului de calcul al tarifelor de primă, a criteriilor de risc, a indicilor de încărcare, a coeficienţilor de majorare şi/sau corecţie ori alte instrumente de ajustare a tarifelor de primă, condiţii în care calculul va avea în vedere respectarea principiilor actuariale general acceptate.
Se propune abrogarea prevederilor referitoare la posibilitatea suspendării contractului RCA la cererea asiguratului având în vedere hotărârea CJUE din Cauza C80/2017 (Fundo de Garantia Automovel vs. Alina Juliana) care stabileşte faptul că obligaţia de asigurare este permanentă pe perioada în care vehiculul este înmatriculat/înregistrat, indiferent dacă există sau nu intenţia proprietarului de a utiliza acest vehiculul.

O procedură de punere în întârziere
Se propune punerea în acord a prevederilor din cuprinsul Legii nr. 132/2017 ce reglementează modul de distribuire a contractelor RCA cu prevederile Legii nr. 236/2018 privind distribuţia de asigurări, acestea intrând în vigoare ulterior publicării legii RCA. Astfel, se reglementează la art.6 alin.(3), asumarea răspunderii pentru emiterea tuturor contractelor RCA indiferent de canalul de distribuţie utilizat, fie direct sau prin intermediarii de asigurări sau de asigurări auxiliare, definiţi conform Legii 236/2018.
Conform expunerii de motive, reprezentanţa permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a transmis în data de iulie 2018 statului român o scrisoare de informare cu privire la deschiderea de către Comisia Europeană a procedurii de punere în întârziere în cauza 2018/4075 având ca obiect legislaţia în vigoare în România referitoare la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane (RCA) şi posibila încălcare, prin unele dispoziţii conţinute în aceasta, a unor prevederi ale Directivei 2009/138/CE şi ale Directivei 2009/103/CE.

Contravin prevederilor legislaţiei europene
Conform scrisorii de punere în întârziere, Comisia Europeană consideră că, prin menţinerea unor articole din Legea nr.132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie (denumită în continuare Legea nr.132/2017) şi din Norma A.S.F. nr.20/2017 privind asigurările auto din România (denumită în continuare Norma nr.20/2017), nu au fost îndeplinite obligaţiile care revin României în conformitate cu prevederile legale europene.
În opinia Comisiei Europene noua legislaţie în domeniul asigurării de răspundere civilă auto, adoptată în 2017, a introdus o serie de obligaţii în special obligaţia asigurătorilor de notificare prealabilă sistematică a modificărilor aduse primelor de asigurare de răspundere civilă auto (RCA), limitarea ponderii costurilor administrative şi de vânzare la calcularea primelor de asigurare, obligaţia ca plafoanele pentru primele plătite de clienţii cu risc ridicat să fie calculate pe baza „tarifelor de referinţă”, limitarea criteriilor de segmentare în funcţie de riscuri la cele de care asigurătorii pot ţine seama la calcularea primelor lor, toate aceste prevederi fiind incompatibile cu Directiva 2009/138/CE (Solvabilitate II).
În opinia Comisiei Europene măsurile adoptate de România îngrădesc libertatea asigurătorilor de a-şi stabili propriile prime, în special în ceea ce priveşte reflectarea cheltuielilor administrative şi de vânzare în calcularea tarifelor de primă şi prin stabilirea unui plafon pentru tarifele de primă pe care asigurătorii le pot aplica „asiguraţilor cu risc ridicat” care le sunt alocaţi de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.
Comisia Europeană a considerat ca prevederile legislaţiei naţionale din România actuale cât şi unele din cele propuse contravin prevederilor legislaţiei europene şi a transmis un Aviz motivat prin care a invitat România să adopte într-un termen de maximum două luni de la primire toate măsurile necesare pentru a se conforma prevederilor acestuia.

Cele mai importante prevederi așa cum sunt ele în textul Proiectului
4. La articolul 6, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(3) Asigurătorii RCA îşi asumă răspunderea pentru toate contractele RCA, inclusiv pentru cele alocate de către BAAR conform art. 19 alin. (2), precum şi pentru erorile sau omisiunile apărute la emiterea contractelor RCA fie direct, fie prin intermediarii de asigurări sau de asigurări auxiliare, definiţi conform Legii nr. 236/2018 privind distribuţia de asigurări.”

La articolul 18, alineatul (3) se modifică și va avea următorul curpins: „(3) În calculul tarifului de primă, asigurătorii RCA pot folosi criterii de risc, indici de încărcare, coeficienți de corecție ori alte instrumente de ajustare a tarifelor de primă.”

Articolul 19 se modifică și va avea următorul cuprins: „Art. 19. - (1) Un asigurat cu risc ridicat, în condițiile în care se încadrează în clasele de risc, conform art. 2 pct. 5, se poate adresa BAAR pentru alocarea unui asigurător în vederea încheierii contractului RCA. (2) Factorul "N" prevăzut la art. 2 pct. 5 este stabilit de către BAAR, cu avizul Autorităţii de Supraveghere Financiară şi este calculat pentru un vehicul cu aceleași caracteristici tehnice cu cele ale vehiculului pentru care se solicită asigurarea, precum şi pentru aceeași clasă de bonusmalus a asiguratului/utilizatorului. (3) BAAR în baza politicilor și procedurilor proprii alocă un asigurător RCA în vederea încheierii contractului RCA. (4) Condițiile în care sunt încheiate asigurările RCA pentru asigurații cu risc ridicat se regăsesc în procedurile interne ale BAAR. (5) BAAR se asigură de existența valabilității polițelor de asigurare aferente clienților cu risc ridicat în baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României.” 11. La articolul 32, după alineatul (12) se introduc două noi alineate, alin. (13) și (14), cu următorul cuprins: „(13) BAAR stabilește reguli de conduită aplicabile membrilor inclusiv cu privire la încheierea asigurării RCA pentru asigurații cu risc ridicat.

Articolul 36 se modifică și va avea următorul cuprins: „Art. 36. - (1) BAAR elaborează politici și proceduri pentru gestionarea asigurărilor RCA aplicabile asiguratului cu risc ridicat, care cuprind cel puţin următoarele: a) elaborarea de atribuţii privind gestionarea asigurărilor RCA aplicabile asiguratului cu risc ridicat către structurile proprii; b) modalitatea de alocare și ofertare în vederea încheierii contractului RCA pentru asiguratul cu risc ridicat; c) modul de determinare şi publicare a factorului "N" prevăzut la art. 2 pct. 5 și art. 19 alin. (2); d) reguli de conduită aplicabile membrilor inclusiv cu privire la încheierea asigurării RCA pentru asigurații cu risc ridicat; e) aspectele referitoare la încheierea contractului de asigurare RCA de către asigurătorul alocat. (2) Politicile și procedurile prevăzute la alin. (1) sunt aprobate de către adunarea generală a BAAR și supuse avizului A.S.F.; Politicile și procedurile proprii sunt aplicate de către BAAR și membrii acestuia.”