ȘASE ȚĂRI ATACĂ PACHETUL MOBILITATE 1 LA CURTEA EUROPEANĂ DE JUSTIȚIE ^Recomandat

Potrivit FENADISMER (Federația Națională a Asociațiilor de Transport din Spania) această poziție victimizantă contrastează cu primatul flotelor acestor țări pe piața internațională europeană, cu o creștere de peste 300% în ultimul deceniu.
Asociația patronilor spanioli a denunțat, în repetate rânduri, faptul că "țările din Europa de Est, cu conivența comisarului european pentru transporturi, românca Adina Valean, își continuă ofensiva împotriva unei mari părți a regulamentului cuprins în Pachetul de Mobilitate, care a fost aprobat de o majoritate în Parlamentul European în iulie anul trecut, având în vedere consecințele letale pe care unele aspecte sociale și de concurență loială conținute în pachetul legislativ menționat le reprezintă pentru predominanța pe care au avut-o flotele de transport din aceste țări în ultimii ani".
Până în prezent, un total de șase țări europene s-au alăturat acestei „cruciade judiciare”, Polonia, România, Bulgaria, Lituania, Ungaria și Malta, care au convenit să facă apel la Curtea Europeană de Justiție, împotriva Pachetului Mobilitate 1, „pentru subminarea pieței interne a UE și consolidarea deliberată a avantajului concurențial nejustificat al statelor membre vest-europene”, după cum a formulat ministrul maghiar de interne, Judit Varga.
Potrivit presei spaniole, "această poziție de <> pe care țările din Europa de Est o afișează contrastează cu realitatea transportului rutier din Uniunea Europeană, în care flotele lor au dominat practic piața transporturilor internaționale în ultimii 10 ani, în detrimentul a flotelor țărilor occidentale, grație cvasi-dereglementării pieței transporturilor la nivel european existentă până în prezent, împreună cu costurile mai mici cu forța de muncă și cu impozitele, de până la opt ori mai mici între țările din Europa de Est și cele occidentale".
Astfel, conform analizei efectuate de FENADISMER asupra evoluției transportului rutier în Uniunea Europeană în ultimul deceniu, creșterea flotelor de transport din țările est-europene a fost spectaculoasă, ocupând pozițiile de top din clasamentul european din transportul internațional. Pentru a face acest lucru, luând ca referință datele Eurostat, în ultimii 10 ani s-a observat creșterea spectaculoasă în tone-kilometri realizată de flota poloneză, de 191%, ocupând în prezent prima poziție în clasamentul european, cu un total de 229.587 milioane tns-km, cu mult peste restul țărilor. Pe locul trei în clasamentul european se află Lituania, a cărei flotă a crescut cu 290%, iar pe locul patru se află flota românească cu o creștere de nu mai puțin de 321% în ultimul deceniu.
Aceste creșteri spectaculoase se datorează, în mare parte, relocării „administrative”, efectuată de marile companii de transport occidentale, care în ultimii ani și-au mutat sediile în aceste țări estice. Aceste firme continuă să opreze pe aceleași piețe occidentale pe care o făceau anterior, dar cu costuri mai mici. Aceasta a dus la o contracție semnificativă a transportului internațional efectuat de flotele lor. Astfel, în ultimul deceniu, flota germană și-a redus activitatea internațională cu 62% (transportând în prezent o șesime din ceea ce transportă flota poloneză), aceeași reducere procentuală ca și flota franceză (transportând de 20 de ori mai puțin decât flota poloneză sau de 3 ori mai puțin decât flota românească sau lituaniană) și cea italiană cu 58%. La rândul său, flota spaniolă a reușit să își mențină activitatea în transportul internațional în ultimul deceniu, cu o creștere de 32% în perioada menționată.
De fapt, transportul internațional reprezintă 64% din activitatea flotei poloneze, 73% din cea românească, 72% din cea bulgară, 65% din cea maghiară și 94% din cea lituaniană, ceea ce contrastează cu situația din țările occidentale. De exemplu, flotele germană și italiană efectuează doar 11% din transportul internațional sau cea franceză doar 8%. În cazul Spaniei, procentul crește la 33% din totalul transporturilor.
Interesant este faptul că țările estice au acceptat să își sacrifice propriile economii pentru a putea face parte din Uniunea Europeană.
În numele unei piețe europene dechise și competitive, Estul și-a falimentat în masă fabricile, care nu au putut face față concurenței companiilor din Vest.
De asemenea, esticii le-au dat pe tavă vesticilor, pe prețuri de nimic aproape toate resursele rare pe care le dețineau (petrol, gaze, etc) împreună cu rețelele de distibuție de utilități (curent, apă, etc.).
În schimb, atunci când Estul a reușit să performeze în puține domenii, cum ar fi transportul rutier, țările vestice s-au înțeles și au votat în Parlamentul European să schimbe regulile jocului, adică să elimine concurența liberă din acest domeniu.