VIDEO: STAREA TRANSPORTURILOR, CU GEORGE NIȚĂ, DIRECTOR GENERAL HOLLEMAN ^Recomandat

Directorul general Holleman a avut amabilitatea de a ne răspunde la trei întrebări:

Alina Anton-Pop Director Marketing&PR Revista TIR Magazin: Cum se descurcă transportul rutier românesc în starea de alertă, după ce a trecut prin cele două luni de stare de urgență?

George Niță, Director General Holleman: Transportul se descurcă un pic mai greu. Sunt volume mai reduse de transport pe piață. Ca transportatori, simțim primii ce se întâmplă în economie. Din câte știu, volumele sunt cu până la 20% reduse în anumite sectoare de activitate.
Și, atunci, depinde de fiecare transportator cum își organizează activitatea, mai ales pe cea comercială. Pentru că de derulat activitatea știu transportatorii ce au de făcut. Dar accent major trebuie pus pe partea comercială.
Din statistici, produsul intern brut are o scădere de 5%, după ce, în 2017, era o creștere de 7%, iar, în 2018 și 2019, am avut o creștere de 4%. Se prevede o oarecare revenire, anul viitor, de 4%.
România are, încă, un standard în regulă din partea agențiilor internaționale. Recent, România a primit calificativul BBB. Pentru că avem credibilitate, suntem în Comunitatea Europeană. Ar trebui ca toți transportatorii să aibă grijă în acest an. Să își ia măsurile adecvate pentru a trece cu bine, pentru a avea suficiente încasări, locuri de muncă. Aici depinde de managementul fiecărei companii în parte cum își poate aranja activitatea.

Alina Anton-Pop Director Marketing&PR Revista TIR Magazin: Pachetul Mobilitate 1, recent votat de Parlamentul European, impune, începând cu 20 august 2020, obligația întoarcerii acasă a șoferilor la 3 sau 4 săptămâni și interzicerea repausului săptămânal normal în cabina camionului. Cum credeți că va fi transportul rutier românesc afectat de aceste două noi prevederi legislative?

George Niță, Director General Holleman: Partea bună, întotdeauna, este că regula este valabilă pentru toți. Dacă toți vom respecta regula – și românii și ungurii, slovacii, etc. – probabil că este un cadru universal la care fiecare trebuie să se adapteze. Că ne vom descurca mai greu, este evident.
Trebuie să le asigurăm oamenilor condițiile de a se reîntoarce, de a nu mai dormi în cabină. Am citit prescripțiile. UE pune problema la nivelul respectului față de om, față de muncitor, față de conducătorul auto. Ceea ce este corect!
Doar că lucrurile sunt de așa manieră puse, astfel încât, îmbrăcate în această formă, ele își ating scopul de a îndepărta firmele care nu au oameni în zonă. Adică, pe cele de departe, din estul Europei, care, astfel, au o barieră netarifară. Adică, ești de departe, nu ești din zona respectivă, îți iei măsuri să cheltuiești suplimentar pentru oameni, să îi cazezi la hotel, să îi aduci acasă. Depinde și de unde ești din estul Europei să îți suporți cheltuielile. Este un dezavantaj.
UNTRR a încercat să arate toate acestea. Am avut avantajul de a-l avea pe șeful IRU, acum din partea României, care a explicat la toate forurile posibile, interne și internaționale, ce se pregătește. Nu s-a reușit. Comunitatea Europeană a votat tot ce a dorit și suportăm consecințele.
Peste câteva zile va intra în vigoare. Am citit despre drepturile conducătorilor auto de a se întoarce acasă, despre obligațiile noastre ca transporturi, organizatori de activitate de lua măsuri. Dar se menționează și pregătirea parcărilor în deplină siguranță. Sunt curios să vedem cum stăm. În cât timp se vor face acele parcări suficiente și sigure pentru a putea trimite șoferul să meargă la hotel, iar camionul să stea în deplină siguranță. Vom vedea!
Cred că, acum, vorbim de o contradicție în termeni și vom vedea cum o vom rezolva. Pe ansamblu, unde-i lege, nu-i tocmeală.
Trebuie să se vadă o acțiune din partea transportatorilor. Să își ia măsuri pentru a nu lua amenzi. Nu cred că este deloc simplu. Trebuie să acționăm precum firmele de turism: să facem rost de cazare în timp util, să facem rezervări. Impactul va fi major, la început. Nu știu câți transportatori sunt informați, la această oră, despre ce urmează să se întâmple, dar sperăm că toată lumea are puterea de adaptare și că lucrurile se vor rezolva.

Alina Anton-Pop Director Marketing&PR Revista TIR Magazin: Cum credeți că vor reuși transportatorii români să se descurce cu obligația întoarcerii acasă a camioanelor la 8 săptămâni și cu perioada de restricționare a cabotajului la 4 zile, prevederi ale Pachetului Mobilitate 1 care se aplică din 21 februarie 2022?

George Niță, Director General Holleman: Este o mișcare șah – mat din partea comunității europene pentru firmele din estul Europei care trebuie să își retragă aceste camioane pentru a ieși din concurență neloială.
Nu se mai poate spune că se va mai lucra atât de ușor pe comunitate. Un sector care era foarte bine – transporturile rutiere - va scădea ca pondere în bugetul României. Transportatorii vor avea de suferit, evident. Aceste mișcări către casă în perioadele menționate sunt cheltuieli suplimentare față de cheltuielile transportatorilor din vestul Europei.
Ca modalități de contracarare, pentru firmele mai puternice, o soluție ar fi să își stabilescă sedii în țările din vestul Europei unde au interes să lucreze și unde se plătește mai bine. Și aici depinde de talentul și puterea fiecăruia de a-și găsi resursele pentru a avea și manageri de transport și personal angajat după regulile țărilor respective ceea ce nu este la îndemâna oricui.
Probabil că nu există nici atâtea persoane, este o chestiune ce ține de limba străină. Probabil, se dau examene în acea limbă străină. trebuie angajați specialiști străini. Trebuie să vedem dacă vor vrea să muncească pentru noi, ca transportatori din România. Sunt curios ce se va întâmpla. Soluții trebuie să se găsească.
Vor mai dispărea societăți înmatriculate la noi. Societăți care au înmatriculat camioane, au angajat localnici șoferi pentru a beneficia de forța de muncă și de taxele din România. Va fi și aici o altă mișcare care se va reflecta în balanța comercială a României și în ramura transport care era fruntașă, alături de IT. Vom trece la o zonă realistă. Fiecare trebuie să găsească soluțiile dacă vrea să facă transport în comunitatea europeană. Va trebui să se conformeze cumva. Dar, nu există soluții prea simple la orizont.