STUDIU Energie electrică și CO2: cooperarea europeană este frânată de barierele mentale ^Recomandat

Cu toate acestea, costurile decarbonizării ar putea fi reduse substanțial dacă Europa și-ar folosi în mod conjunct cele două pârghii centrale: electrificarea proceselor industriale bazată pe energie electrică regenerabilă la prețuri accesibile și captarea și stocarea CO₂ (CCS). Ambele funcționează cel mai bine și în modul cel mai rentabil ca proiecte europene comune: energia electrică ajunge acolo unde este nevoie de ea, iar CO₂ acolo unde poate fi stocat în siguranță. Cu toate acestea, un recent raport de politică al Institutului Kiel arată că obstacolul decisiv nu rezidă nici în tehnologie, nici în finanțare, ci în mentalitatea cetățenilor. De îndată ce proiectele de infrastructură depășesc granițele naționale, sprijinul public scade semnificativ.

Analiza se bazează pe un sondaj reprezentativ realizat pe un eșantion de aproape 10.000 de respondenți din Danemarca, Germania, Țările de Jos, Norvegia și Regatul Unit. Aceasta examinează modul în care sprijinul public pentru proiectele privind rețeaua electrică și stocarea CO₂ variază în funcție de faptul dacă acestea sunt organizate la nivel național sau transfrontalier.
Rezultatele relevă un model clar. În toate cele cinci țări, proiectele de infrastructură organizate la nivel național beneficiază de un nivel de sprijin public substanțial mai ridicat decât proiectele care implică transportul transfrontalier de energie electrică sau de CO₂. Respondenții sunt deosebit de sceptici față de exporturile de energie electrică către alte țări și, în cazul CCS, față de importul și stocarea permanentă a CO₂ din străinătate. Direcția acestei scăderi a sprijinului public pare să reflecte modul în care este percepută fiecare resursă: energia electrică este considerată un bun național valoros, în timp ce CO₂ este văzut ca un deșeu nedorit.

„Oamenii nu se opun măsurilor de combatere a schimbărilor climatice. Cu toate acestea, scepticismul apare atunci când există percepția că alte țări vor beneficia, în timp ce costurile, riscurile sau responsabilitățile rămân la nivel național. Pentru politica climatică europeană, va fi, prin urmare, esențial să se abordeze aceste preocupări legate de distribuție încă din faza incipientă și într-un mod credibil”, a declarat Christine Merk, șef adjunct al Grupului de cercetare Global Commons and Climate Policy și autoare a raportului de politică din Kiel No Trade for Decarbonization.

Studiul pune, de asemenea, în lumină factorii care stau la baza acestei așa-numite „penalizări comerciale”. Aceasta este deosebit de pronunțată în rândul respondenților care consideră securitatea energetică sau reducerea emisiilor ca fiind o responsabilitate națională sau care se așteaptă ca infrastructura transfrontalieră să implice costuri ridicate. Chiar și respondenții care își exprimă îngrijorarea puternică cu privire la schimbările climatice tind să prefere soluțiile naționale în detrimentul celor internaționale.

Constatările au relevanță directă pentru dezbaterea actuală privind dezvoltarea viitoare a sistemului UE de comercializare a cotelor de emisii (EU ETS). Discuția privind o atenuare a traiectoriei preconizate a prețului carbonului subliniază importanța căilor rentabile de decarbonizare industrială. Acestea includ, în special, captarea și stocarea carbonului (CCS), infrastructura de transport al CO₂ și extinderea rețelelor electrice europene — măsuri care se bazează în mare măsură pe cooperarea transfrontalieră.
„Infrastructura transfrontalieră poate face decarbonizarea mai accesibilă și mai eficientă. Sprijinul public va depinde de capacitatea factorilor de decizie și a dezvoltatorilor de proiecte de a explica în mod clar beneficiile pentru cetățenii din fiecare țară participantă, fie că este vorba de securitatea energetică, stabilitatea prețurilor sau oportunitățile economice. În același timp, sunt necesare reguli transparente pentru a asigura că costurile, beneficiile și responsabilitățile sunt împărțite în mod echitabil între țările participante”, a concluzionat Christine Merk, rezumând recomandările de politică din Kiel Policy Brief.

Pe 17 iulie, Comisia Europeană își va prezenta propunerile privind revizuirea Sistemului de comercializare a cotelor de emisii (EU ETS). Sub presiunea industriilor cu consum ridicat de energie și emisii mari de CO₂, se conturează o atenuare a creșterii prețurilor prevăzute inițial. Preocuparea: cei care nu își pot reduce emisiile în mod rentabil vor pierde teren pe plan internațional. Cu toate acestea, costurile decarbonizării ar putea fi reduse substanțial dacă Europa și-ar folosi în mod conjunct cele două pârghii centrale: electrificarea proceselor industriale bazată pe energie electrică regenerabilă la prețuri accesibile și captarea și stocarea CO₂ (CCS). Ambele funcționează cel mai bine și în modul cel mai rentabil ca proiecte europene comune: energia electrică ajunge acolo unde este nevoie de ea, iar CO₂ acolo unde poate fi stocat în siguranță. Cu toate acestea, un recent raport de politică al Institutului Kiel arată că obstacolul decisiv nu rezidă nici în tehnologie, nici în finanțare, ci în mentalitatea cetățenilor. De îndată ce proiectele de infrastructură depășesc granițele naționale, sprijinul public scade semnificativ.

Analiza se bazează pe un sondaj reprezentativ realizat pe un eșantion de aproape 10.000 de respondenți din Danemarca, Germania, Țările de Jos, Norvegia și Regatul Unit. Aceasta examinează modul în care sprijinul public pentru proiectele privind rețeaua electrică și stocarea CO₂ variază în funcție de faptul dacă acestea sunt organizate la nivel național sau transfrontalier.
Rezultatele relevă un model clar. În toate cele cinci țări, proiectele de infrastructură organizate la nivel național beneficiază de un nivel de sprijin public substanțial mai ridicat decât proiectele care implică transportul transfrontalier de energie electrică sau de CO₂. Respondenții sunt deosebit de sceptici față de exporturile de energie electrică către alte țări și, în cazul CCS, față de importul și stocarea permanentă a CO₂ din străinătate. Direcția acestei scăderi a sprijinului public pare să reflecte modul în care este percepută fiecare resursă: energia electrică este considerată un bun național valoros, în timp ce CO₂ este văzut ca un deșeu nedorit.

„Oamenii nu se opun măsurilor de combatere a schimbărilor climatice. Cu toate acestea, scepticismul apare atunci când există percepția că alte țări vor beneficia, în timp ce costurile, riscurile sau responsabilitățile rămân la nivel național. Pentru politica climatică europeană, va fi, prin urmare, esențial să se abordeze aceste preocupări legate de distribuție încă din faza incipientă și într-un mod credibil”, a declarat Christine Merk, șef adjunct al Grupului de cercetare Global Commons and Climate Policy și autoare a raportului de politică din Kiel No Trade for Decarbonization.

Studiul pune, de asemenea, în lumină factorii care stau la baza acestei așa-numite „penalizări comerciale”. Aceasta este deosebit de pronunțată în rândul respondenților care consideră securitatea energetică sau reducerea emisiilor ca fiind o responsabilitate națională sau care se așteaptă ca infrastructura transfrontalieră să implice costuri ridicate. Chiar și respondenții care își exprimă îngrijorarea puternică cu privire la schimbările climatice tind să prefere soluțiile naționale în detrimentul celor internaționale.

Constatările au relevanță directă pentru dezbaterea actuală privind dezvoltarea viitoare a sistemului UE de comercializare a cotelor de emisii (EU ETS). Discuția privind o atenuare a traiectoriei preconizate a prețului carbonului subliniază importanța căilor rentabile de decarbonizare industrială. Acestea includ, în special, captarea și stocarea carbonului (CCS), infrastructura de transport al CO₂ și extinderea rețelelor electrice europene — măsuri care se bazează în mare măsură pe cooperarea transfrontalieră.

„Infrastructura transfrontalieră poate face decarbonizarea mai accesibilă și mai eficientă. Sprijinul public va depinde de capacitatea factorilor de decizie și a dezvoltatorilor de proiecte de a explica în mod clar beneficiile pentru cetățenii din fiecare țară participantă, fie că este vorba de securitatea energetică, stabilitatea prețurilor sau oportunitățile economice. În același timp, sunt necesare reguli transparente pentru a asigura că costurile, beneficiile și responsabilitățile sunt împărțite în mod echitabil între țările participante”, a concluzionat Christine Merk, rezumând recomandările de politică din Kiel Policy Brief.

Detalii AICI