Producătorii de camioane: obiectivele pentru reducerea poluării în 2030 nu pot fi îndeplinite ^Recomandat

Producătorii europeni de camioane și autobuze rămân pe deplin angajați față de obiectivele ambițioase ale UE privind reducerea emisiilor de CO2. După ani de investiții, astăzi este disponibilă o gamă completă de vehicule competitive cu emisii zero pentru toate principalele tipuri de utilizare. Însă condițiile de care operatorii de transport au nevoie pentru a adopta aceste vehicule la scară largă și a le exploata în mod competitiv sunt acum cu cel puțin trei ani în urmă și încă nu se dezvoltă suficient de repede. Cota de piață persistent scăzută a vehiculelor cu emisii zero și adoptarea extrem de inegală a acestora în întreaga Europă sunt indicii clare în acest sens.

În prezent, doar 2,4 % din înmatriculările de camioane grele noi din Europa sunt cu emisii zero. Cu toate acestea, pe piețele majore de camioane, precum Polonia, Spania și Italia, cota se situează încă cu mult sub 1 %. Chiar și în Germania și Franța, cele mai mari două piețe de camioane din Europa, aceasta se ridică la doar 4,3 % și, respectiv, 2,4 %. Cu doar 45 de luni rămase până la intrarea în vigoare a obiectivelor privind emisiile de CO₂ pentru 2030, decalajul dintre adoptarea actuală pe piață și ritmul tranziției către 2030 rămâne substanțial. Reducerea acestui decalaj necesită ca camioanele cu emisii zero să fie rentabile din punct de vedere economic pentru operatorii de transport, iar acest lucru depinde de infrastructura de încărcare și de accesul la rețeaua electrică, de costurile energiei, de taxele rutiere bazate pe emisiile de CO₂ și de un cadru politic coerent de sprijin. Majoritatea condițiilor care determină dacă operatorii pot face trecerea trebuie create de alți actori, nu de producători.

Responsabilitatea și controlul sunt în mod evident nealiniate. Producătorii se confruntă cu sancțiuni financiare paralizante dacă noile lor flote nu îndeplinesc obiectivele privind emisiile de CO2. Conformitatea lor depinde însă de deciziile luate de-a lungul întregului lanț valoric.

Dacă penetrarea pe piață rămâne prea scăzută pentru ca producătorii să-și îndeplinească obligațiile pentru 2030, impunerea de sancțiuni pentru neconformitate nu ar duce la apariția pe șosea a mai multor camioane cu emisii zero. Dimpotrivă, ar deturna miliarde de euro de la tehnologiile și capacitatea de producție necesare pentru tranziție, slăbind în același timp producătorii europeni tocmai în momentul în care concurența globală se intensifică.

Suntem pe deplin angajați în favoarea transportului durabil – investițiile au fost făcute, iar astăzi este disponibilă o gamă largă de vehicule fără emisii de CO2. Însă asigurarea viabilității comerciale a acestora la scară largă depinde și de ecosistemul mai larg, care înregistrează în mod evident întârzieri și nu se dezvoltă încă suficient de rapid. Acest lucru înseamnă două lucruri: intensificarea rapidă a eforturilor pentru crearea condițiilor favorabile și amânarea de către UE cu trei ani a termenului de conformare pentru 2030, pentru a preveni aplicarea de sancțiuni producătorilor.

Directori executivi care au participat la conferința de presă:

Jim Walenczak, președinte al DAF Trucks;

Karin Rådström, președinta Consiliului de Administrație al Daimler Truck și președinta Consiliului pentru Vehicule Comerciale al ACEA; Güven Özyurt, director general al Ford Otosan; Olof Persson, director general al Grupului Iveco; Alexander Vlaskamp, director general al MAN Truck & Bus; Christian Levin, președinte și director general al Grupului Scania și al Grupului TRATON; și Martin Lundstedt, președinte și director general al Grupului Volvo.

Producătorii trebuie să reducă emisiile de CO₂ ale vehiculelor noi cu -43 % (2030), -64 % (2035) și -90 % (2040). Dacă producătorii nu reușesc să îndeplinească aceste obiective, se vor confrunta cu penalități de 4 250 EUR pe g de CO₂ pe vehicul. Nerespectarea obiectivului pentru 2030 cu doar trei puncte procentuale ar duce la amenzi de aproximativ 2,2 miliarde de euro.

La începutul acestui an, Comisia a introdus o modificare specifică a regulamentului privind emisiile de CO2, care oferă flexibilitate suplimentară în calcularea creditelor de emisii pentru perioada 2025–2029, fără a modifica obiectivele obligatorii de reducere a emisiilor de CO2 sau sancțiunile pentru neconformitate.

Deficitul structural de livrare rămâne nerezolvat. Producătorii pot dezvolta și comercializa vehicule cu emisii zero (ZEV), dar nu pot asigura în mod independent infrastructura de încărcare și realimentare, conexiunile la rețea, prețuri competitive la energie sau condiții viabile de exploatare (costul total de exploatare – TCO) pentru companiile de transport.

Ajustarea a reprezentat o corecție necesară și proporțională pentru a reflecta dezvoltarea lentă a condițiilor critice de facilitare. Este un mecanism de atenuare a riscurilor cu limite clar definite (de exemplu, se aplică numai generării de credite în perioada 2025–2029; nu acordă credite în mod automat; producătorii trebuie să-și reducă emisiile reale ale flotei sub valoarea de referință relevantă; sancțiunile pentru neconformitate rămân neschimbate).

Următoarele condiții de facilitare trebuie îmbunătățite substanțial:

Asigurarea faptului că politicile privind energia și stabilirea prețului carbonului susțin tranziția.

Introducerea ETS2 a fost amânată până în 2028, în timp ce costurile energetice rămân un factor critic în ceea ce privește posibilitatea exploatării competitive a camioanelor cu emisii zero.

Veniturile provenite din ETS2 și din taxele rutiere ar trebui reinvestite pentru a sprijini infrastructura și adoptarea vehiculelor.Instituirea unui cadru politic coerent care să susțină argumentele economice în favoarea camioanelor cu emisii zero în toate statele membre.

Taxarea rutieră bazată pe emisiile de CO₂ este aplicată efectiv doar în patru state membre, în timp ce modificările necesare ale normelor privind greutatea și dimensiunile, menite să remedieze dezavantajul legat de sarcina utilă al camioanelor cu emisii zero, nu au fost încă adoptate.

Accelerarea conectării la rețeaua electrică a infrastructurii de încărcare din depouri și a celei publice. Conectarea noilor stații de încărcare la rețeaua electrică poate dura câțiva ani, întârziind implementarea chiar și în cazul în care operatorii și furnizorii de infrastructură sunt pregătiți să investească.

Accelerarea implementării infrastructurii dedicate de încărcare și realimentare cu hidrogen pentru vehiculele grele. În prezent, în Europa sunt disponibile mai puțin de 2 000 de stații de încărcare publice adecvate pentru camioane, în timp ce sunt necesare cel puțin 700 de stații suplimentare de încărcare pentru camioane în fiecare lună. Mai puțin de o duzină de stații de realimentare cu hidrogen sunt operaționale și chiar și acestea se confruntă cu constrângeri operaționale majore.

Sursa