Misterul celor 10 camioane oprite pentru că erau suspecte că duceau „materiale militare”

În cei aproape doi ani care au trecut de la confiscarea mărfii, cazul a generat o succesiune de procese, plângeri penale și hotărâri judecătorești. Transportatorii au contestat sancțiunile primite, iar firma cehă Labara SRO, în calitate de proprietară a mărfurilor confiscate de autoritățile vamale, a deschis un nou litigiu împotriva autorităților vamale.

În documentele comerciale analizate de autorități, compania din Cehia apărea drept cumpărător al țesăturii din fibră de sticlă, în timp ce documentele de transport indicau drept destinație finală uzina Moldavizolit din Tiraspol. Tocmai acest traseu comercial și suspiciunile privind utilizarea finală a materialelor au dus, în 2024, la oprirea celor zece camioane în Vama Albița.

Compania Labara încearcă acum să obțină la Curtea de Apel București anularea deciziilor prin care autoritățile vamale au închis declarațiile de tranzit T1 și au blocat transporturile. (n.r.: Declarația T1 este documentul vamal care permite tranzitul mărfurilor din afara Uniunii Europene pe teritoriul comunitar, fără plata taxelor vamale până la destinația finală). Dosarul a fost înregistrat pe 13 iulie, după ce Tribunalul București și-a declinat competența, apreciind că litigiul vizează acte emise de o autoritate centrală.

„La Curtea de Apel București încercăm să corectăm o eroare prin care vama a anulat abuziv declarația de tranzit T1, în condițiile în care toată lumea a verificat ca marfa să nu aibă dublă utilizare. Camioanele au plecat cu chiu cu vai după vreun an, dar marfa, fibra de sticlă, a rămas sechestrată”, a declarat pentru „Ziarul de Iași” avocatul ieșean Dragomir Tomașeschi, care reprezintă în instanță firma din Cehia, dar care este în alte dosare și apărătorul companiilor transportatoare din acest caz, precum și al companiei din Transnistria.

Potrivit acestuia, valoarea litigiului depășește trei milioane de euro, iar firmele implicate din Cehia și Republica Moldova pregătesc cereri de despăgubire.

„Justiția a ordonat să ni se dea înapoi fibra de sticlă, sunt hotărâri judecătorești în acest sens, dar, spre rușinea lor, cei de la Vama Albița refuză. Cred că vom merge cu executor judecătoresc să recuperăm marfa”, a subliniat Tomașeschi. Avocatul susține că transporturile au fost organizate înainte de introducerea unor sancțiuni și afirmă că produse similare continuă să ajungă în regiune, însă din China.

Însă compania cehă nu este singura care a ajuns în instanță. Două dintre firmele care au transportat marfa, Trans Eugilion Com SRL și Dimarco Trans SRL, au contestat procesele-verbale întocmite de autoritățile vamale și au cerut anularea amenzilor, precum și ridicarea măsurii confiscării.

În martie 2026, Tribunalul Vaslui a pronunțat două hotărâri definitive în aceste dosare. Judecătorii au menținut amenzile de câte 10.000 de lei aplicate de Biroul Vamal Albița, însă au anulat confiscarea mărfurilor: 15.527,5 kilograme de fibră de sticlă în cazul Trans Eugilion și 18.145 de kilograme în cazul Dimarco.

Cele două dosare arată însă că traseul comercial al transporturilor nu era identic. În cazul Trans Eugilion, documentele analizate de instanță indică drept expeditor compania belarusă SATI Factory, iar drept destinatar final uzina Moldavizolit din Tiraspol. Transportul cuprindea 701 role de țesătură din fibră de sticlă, cu o greutate totală de 15,5 tone.

Cum a început totul
Povestea a devenit publică în august 2025, când „Ziarul de Iași” a publicat ancheta „ Tone de materiale cu posibil uz militar, sechestrate în Vama Albița, pe ruta Belarus–Transnistria. Pot fi folosite în fabricația dronelor. Răspunsul avocaților”.

Articolul dezvăluia că autoritățile române opriseră TIR-urile încărcate cu fibră de sticlă produsă în Belarus și destinată uzinei Moldavizolit din Tiraspol, pe fondul suspiciunilor că materialele ar putea fi folosite inclusiv la fabricarea dronelor sau a altor echipamente militare.

Suspiciunile au apărut pe fondul războiului din Ucraina, într-o perioadă în care Uniunea Europeană a impus sancțiuni economice împotriva Rusiei și Belarusului, iar transporturile către regiunea separatistă Transnistria erau atent monitorizate. De altfel, uzina Moldavizolit fusese asociată, în presa din Republica Moldova, cu contracte încheiate cu Ministerul rus al Apărării și cu întreprinderi din complexul militar-industrial rus.

În plus, autoritățile moldovene au retras, în 2024, licența de export a companiei, invocând motive de securitate și suspiciuni privind fabricarea unor produse cu dublă utilizare.

Material civil sau produs cu utilizare militară?
La aproape doi ani de la confiscare, răspunsul este încă neclar. Încă de la început, reprezentanții companiilor implicate au invocat o expertiză a Agenției Naționale de Control al Exporturilor (ANCEX), despre care au susținut că demonstrează că țesătura din fibră de sticlă nu intră în categoria produselor cu dublă utilizare.

La scurt timp după publicarea articolului, reprezentanții uzinei Moldavizolit au respins acuzațiile, într-un punct de vedere transmis redacției și publicat în articolul „Pe urmele materialelor din Belarus, cu posibil uz militar, sechestrate în drum spre Transnistria: «Suntem nevinovați», spun reprezentanții companiei din Tiraspol”. „Subscrisa nu am fabricat niciodată drone sau alt tip de armament militar și nici materiale care ar intra în structura dronelor sau a armamentului militar”, au transmis anul trecut reprezentanții companiei, pentru „Ziarul de Iași”.

Totuși, nici hotărârile judecătorești pronunțate între timp nu tranșează definitiv această întrebare.

Anchetatorii au analizat și circuitul financiar
Pe lângă destinația transporturilor, autoritățile au verificat și traseul banilor implicați în tranzacție. Detalii despre circuitul mărfii, instituțiile bancare implicate și documentele prezentate în vamă au fost publicate în articolul „Noi dezvăluiri, în premieră, despre tonele de materiale cu posibil uz militar sechestrate în Vama Albița, pe ruta Belarus–Transnistria”.

Ancheta arăta că, deși în acte marfa apărea ca fiind transportată între Belarus și Cehia, documentele de transport indicau drept destinație finală orașul Tiraspol. Autoritățile au susținut, de asemenea, că firma cehă Labara cumpărase marfa în baza unui contract expirat și au ridicat semne de întrebare cu privire la autenticitatea unor documente prezentate ulterior în vamă.

Argumentele referitoare la circuitul banilor apar în motivarea hotărârilor pronunțate de Tribunalul Vaslui în dosarele deschise de transportatori împotriva sancțiunilor primite în vamă. Judecătorii arată că plata pentru transporturile de fibră de sticlă urma să implice instituții bancare aflate sub sancțiuni internaționale, inclusiv Sberbank din Rusia și Priobank din Belarus. Judecătorii notează că măsura confiscării trebuie analizată „în contextul unei situații geopolitice grave, respectiv conflictul din Ucraina”, scopul fiind „protejarea ordinii publice și a economiei”, se arată în hotărârea Tribunalului Vaslui.

Peste 33 de tone de fibră de sticlă revin în circuit: Tribunalul anulează confiscările, menține amenzile
În martie 2026, Tribunalul Vaslui a pronunțat două hotărâri definitive în dosarele firmelor de transport Trans Eugilion Com SRL și Dimarco Trans SRL, ambele vizând sancțiuni aplicate de Biroul Vamal Albița în septembrie 2024. Instanța superioară a anulat sentințele Judecătoriei Vaslui, considerând că acestea erau nemotivate și nu analizau probele administrate, și a rejudecat cauzele pe fond.

În urma rejudecării, Tribunalul a menținut amenzile contravenționale de câte 10.000 de lei, dar a anulat sancțiunile complementare ale confiscării, care vizau în total peste 33 de tone de fibră de sticlă. În ambele dosare, judecătorii au apreciat că modificările legislative intervenite între momentul constatării contravenției și momentul soluționării apelului sunt mai favorabile contravenienților, întrucât transformă confiscarea din sancțiune obligatorie în sancțiune aplicabilă „după caz”.

În motivarea soluțiilor, Tribunalul a acordat o atenție deosebită circuitului financiar al tranzacțiilor. În dosarul Trans Eugilion, instanța reține că furnizorul din Belarus utiliza conturi la Priobank Minsk, iar în dosarul Dimarco, judecătorii analizează rolul Sberbank Rusia ca bancă corespondentă în transferul fondurilor. În ambele cauze, Tribunalul constată că implicarea unei entități supuse sancțiunilor internaționale atrage răspunderea contravențională, chiar dacă aceasta nu este beneficiarul final al plății.

În cazul Dimarco, instanța subliniază că „pericolul social concret al conduitei petentei trebuie analizat și prin prisma încălcării unui regim sancționator impus pe baza unei situații geopolitice grave (conflictul din Ucraina)”, iar o astfel de conduită „împiedică finanțarea continuării războiului de agresiune împotriva Ucrainei”.

Și în dosarul Trans Eugilion, Tribunalul arată că faptele trebuie privite în raport cu „respectarea măsurilor restrictive ale Uniunii Europene în legătură cu acțiunile Rusiei de destabilizare a situației din Ucraina”.

În ambele cauze, Tribunalul a renunțat la confiscare. Instanța a arătat că, potrivit legislației în vigoare, confiscarea nu mai este obligatorie, iar în aceste dosare ar fi o sancțiune disproporționată. Astfel, la aproape doi ani de la oprirea transporturilor în vămile Albița și Sculeni, disputa privind destinația și utilizarea finală a fibrei de sticlă se încheie, cel puțin pe latura contravențională, cu menținerea amenzilor, dar fără confiscarea mărfurilor. ziaruldeiasi